sábado, 11 de febrero de 2017

DUMINICA 34 dR (a Fiului risipitor) / DOMINGO 34º DESPUÉS DE PENTECOSTÉS (del Hijo Pródigo)



1Cor 6,12-20: Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânate este un singur trup cu ea? "Căci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup". Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Lc 15,11-32: Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.


1 Cor 6,12-20: Todas las cosas me son lícitas, pero no todo me conviene. Todas las cosas me son lícitas, pero yo no me dejaré dominar por ninguna. La comida es para el estómago, y el estómago para la comida, pero Dios destruirá tanto al uno como a la otra. El cuerpo no es para la inmoralidad sexual, sino para el Señor, y el Señor para el cuerpo. Pues como Dios levantó al Señor, también a nosotros nos levantará por medio de su poder. ¿No sabéis que vuestros cuerpos son miembros de Cristo? ¿Quitaré, pues, los miembros de Cristo para hacerlos miembros de una prostituta? ¡De ninguna manera! ¿O no sabéis que el que se une con una prostituta es hecho con ella un solo cuerpo? Porque dice: Los dos serán una sola carne. Pero el que se une con el Señor, un solo espíritu es. Huid de la inmoralidad sexual. Cualquier otro pecado que el hombre cometa está fuera del cuerpo, pero el fornicario peca contra su propio cuerpo. ¿O no sabéis que vuestro cuerpo es templo del Espíritu Santo, que mora en vosotros, el cual tenéis de Dios, y que no sois vuestros? Pues habéis sido comprados por precio. Por tanto, glorificad a Dios en vuestro cuerpo.

Lc 15,11-32: Un hombre tenía dos hijos. El menor de ellos dijo a su padre: "Padre, dame la parte de la herencia que me corresponde." Y él les repartió los bienes. No muchos días después, habiendo juntado todo, el hijo menor se fue a una región lejana, y allí desperdició sus bienes viviendo perdidamente. Cuando lo hubo malgastado todo, vino una gran hambre en aquella región, y él comenzó a pasar necesidad. Entonces fue y se allegó a uno de los ciudadanos de aquella región, el cual le envió a su campo para apacentar los cerdos. Y él deseaba saciarse con las algarrobas que comían los cerdos, y nadie se las daba. Entonces volviendo en sí, dijo: "¡Cuántos jornaleros en la casa de mi padre tienen abundancia de pan, y yo aquí perezco de hambre! Me levantaré, iré a mi padre y le diré: 'Padre, he pecado contra el cielo y ante ti. Ya no soy digno de ser llamado tu hijo; hazme como a uno de tus jornaleros.'" Se levantó y fue a su padre. Cuando todavía estaba lejos, su padre le vio y tuvo compasión. Corrió y se echó sobre su cuello, y le besó. El hijo le dijo: "Padre, he pecado contra el cielo y ante ti, y ya no soy digno de ser llamado tu hijo." Pero su padre dijo a sus siervos: "Sacad de inmediato el mejor vestido y vestidle, y poned un anillo en su mano y calzado en sus pies. Traed el ternero engordado y matadlo. Comamos y regocijémonos, porque este mi hijo estaba muerto y ha vuelto a vivir; estaba perdido y ha sido hallado." Y comenzaron a regocijarse. Su hijo mayor estaba en el campo. Cuando vino, se acercó a la casa y oyó la música y las danzas. Después de llamar a uno de los criados, le preguntó qué era aquello. Éste le dijo: "Tu hermano ha venido, y tu padre ha mandado matar el ternero engordado, por haberle recibido sano y salvo." Entonces él se enojó y no quería entrar. Salió, pues, su padre y le rogaba que entrase. Pero respondiendo él dijo a su padre: "He aquí, tantos años te sirvo, y jamás he desobedecido tu mandamiento; y nunca me has dado un cabrito para regocijarme con mis amigos. Pero cuando vino éste tu hijo que ha consumido tus bienes con prostitutas, has matado para él el ternero engordado." Entonces su padre le dijo: "Hijo, tú siempre estás conmigo, y todas mis cosas son tuyas. Pero era necesario alegrarnos y regocijarnos, porque este tu hermano estaba muerto y ha vuelto a vivir; estaba perdido y ha sido hallado".

sábado, 21 de enero de 2017

DUMINICA 32 dR (a lui Zaheu) / DOMINGO 32º DESPUÉS DE PENTECOSTÉS (de Zaqueo)





1Tim 4,9-15: Vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea, Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor.

Lc 19,1-10: Şi intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Isus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Isus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.



1Tim 4,9-15: Esta es doctrina cierta y absolutamente digna de fe. Nosotros nos fatigamos y luchamos porque hemos puesto nuestra esperanza en el Dios viviente, que es el Salvador de todos los hombres, especialmente de los que creen. Predica esto y enséñalo. Que nadie menosprecie tu juventud: por el contrario, trata de ser un modelo para los que creen, en la conversación, en la conducta, en el amor, en la fe, en la pureza de vida. Hasta que yo llegue, dedícate a la proclamación de las Escrituras, a la exhortación y a la enseñanza.  No malogres el don espiritual que hay en ti y que te fue conferido mediante una intervención profética, por la imposición de las manos del presbiterio. Reflexiona sobre estas cosas y dedícate enteramente a ellas, para que todos vean tus progresos.

Lc 19,1-10: Jesús entró en Jericó y atravesaba la cuidad. Allí vivía un hombre muy rico llamado Zaqueo, que era el jefe de los publicanos. El quería ver quién era Jesús, pero no podía a causa de la multitud, porque era de baja estatura. Entonces se adelantó y subió a un sicomoro para poder verlo, porque iba a pasar por allí. Al llegar a ese lugar, Jesús miró hacia arriba y le dijo: «Zaqueo, baja pronto, porque hoy tengo que alojarme en tu casa». Zaqueo bajó rápidamente y lo recibió con alegría. Al ver esto, todos murmuraban, diciendo: «Se ha ido a alojar en casa de un pecador». Pero Zaqueo dijo resueltamente al Señor: «Señor, voy a dar la mitad de mis bienes a los pobres, y si he perjudicado a alguien, le daré cuatro veces más». Y Jesús le dijo: «Hoy ha llegado la salvación a esta casa, ya que también este hombres es un hijo de Abraham, porque el Hijo del hombre vino a buscar y a salvar lo que estaba perdido».

sábado, 14 de enero de 2017

DUMINICA 29 dR (a Vindecării celor 10 leproşi) / DOMINGO 29º DESPUÉS DE PENTECOSTÉS (de la Curación de los 10 leprosos)




Col 3,4-11: Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă. Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli, Pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, În care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele. Acum deci vă lepădaţi şi voi de toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, Şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit, Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.

Lc 17,12-19: Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, Şi care au ridicat glasul şi au zis: Isuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Isus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

Col 3,4-11: Cuando se manifieste Cristo, que es nuestra vida, entonces ustedes también aparecerán con él, llenos de gloria. Por lo tanto, hagan morir en sus miembros todo lo que es terrenal: la lujuria, la impureza, la pasión desordenada, los malos deseos y también la avaricia, que es una forma de idolatría. Estas cosas provocan la ira de Dios. Ustedes mismos se comportaban así en otro tiempo, viviendo desordenadamente. Pero ahora es necesario que acaben con la ira, el rencor, la maldad, las injurias y las conversaciones groseras. Tampoco se engañen los unos a los otros. Porque ustedes se despojaron del hombre viejo y de sus obras y se revistieron del hombre nuevo, aquel que avanza hacia el conocimiento perfecto, renovándose constantemente según la imagen de su Creador. Por eso, ya no hay pagano ni judío, circunciso ni incircunciso, bárbaro ni extranjero, esclavo ni hombre libre, sino sólo Cristo, que es todo y está en todos.

Lc 17,12-19: En aquel tiempo, al entrar Jesús en un pueblo, salieron a su encuentro diez hombres leprosos, que se pararon a distancia y, levantando la voz, dijeron: “¡Jesús, Maestro, ten compasión de nosotros!” Al verlos, les dijo: “Vayan y muéstrense a los sacerdotes.” Y sucedió que, mientras iban, quedaron limpios. Uno de ellos, viéndose curado, se volvió glorificando a Dios en alta voz, y postrándose rostro en tierra a los pies de Jesús, Le daba gracias; y éste era un samaritano. Tomó la palabra Jesús y dijo: “¿No quedaron limpios los diez? Los otros nueve, ¿dónde están? ¿No ha habido quien volviera a dar gloria a Dios sino éste extranjero?” Y le dijo: “Levántate y anda; tu fe te ha salvado.”

viernes, 6 de enero de 2017

01/06 - (+) BOTEZUL DOMNULUI (Boboteaza) / BAUTISMO DEL SEÑOR (Epifanía)



Tit 2,11-14;3,4-7: Căci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, Învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie; Şi să aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Isus, Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune. Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat, El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt, Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru, Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice.

Mt 3,13-17: În acest timp a venit Isus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Isus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Isus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".


Tit 2,11-14;3,4-7: Hijo mío Tito, La gracia de Dios, que es fuente de salvación para todos los hombres, se ha manifestado. Ella nos enseña a rechazar la impiedad y las concupiscencias del mundo, para vivir en la vida presente con sobriedad, justicia y piedad, mientras aguardamos la feliz esperanza y la Manifestación de la gloria de nuestro gran Dios y Salvador, Cristo Jesús. Él se entregó por nosotros, a fin de librarnos de toda iniquidad, purificarnos y crear para Sí un Pueblo elegido y lleno en la práctica del bien. Pero cuando se manifestó la bondad de Dios, nuestro Salvador, y su amor a los hombres, no por las obras de justicia que habíamos realizado, sino solamente por su misericordia, él nos salvó, haciéndonos renacer por el bautismo y renovándonos por el Espíritu Santo. Y derramó abundantemente ese Espíritu sobre nosotros por medio de Jesucristo, nuestro Salvador, a fin de que, justificados por su gracia, seamos en esperanza herederos de la Vida eterna.

Mt 3,13-17: En aquel tiempo, vino Jesús de Galilea al Jordán donde Juan, para ser bautizado por él. Pero Juan trataba de impedírselo diciendo: “Soy yo el que necesita ser bautizado por Ti, ¿y Tú vienes a mí?” Jesús le respondió: “Deja ahora, pues conviene que así cumplamos toda justicia.” Entonces le dejó. Bautizado Jesús, salió luego del agua; y en esto se abrieron los cielos y vio el Espíritu de Dios que bajaba en forma de paloma y venía sobre Él. Y una voz que salía de los cielos decía: “Este es mi Hijo Amado, en quien me complazco.”

lunes, 26 de diciembre de 2016

Pastorala de Crăciun a PF Lucian


† Cardinal Lucian
prin harul şi mila Bunului Dumnezeu,
Arhiepiscop și Mitropolit
al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș,
Arhiepiscop Major
al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,
în deplină comuniune de credinţă
cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei
Onoratului cler împreună slujitor,
cuvioşilor călugări şi călugăriţe,
 iubiţilor credincioşi greco-catolici
şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți fii sufletești,

De Sărbătoarea Nașterii Domnului, frumusețea Evangheliei atinge inimile noastre într-un fel cu totul aparte. Dumnezeu Cel Mare și Puternic se face Prunc slab și neputincios, pentru ca noi să îndrăznim să Îl iubim; prunc fiind, vine să se încredințeze în mâinile noastre. Luând asupra Sa natura umană, Dumnezeu ne îmbracă din nou cu natura divină, aducând mântuire și eliberare pentru întreaga omenire.

“Quod non est assumptum, non est sanatum” ne spune Sf. Grigore de Nazianz. Toate au fost asumate, toate iertate, toate însănătoșite prin Întruparea Logosului Divin. Dumnezeu s-a făcut om cu adevărat, întru toate asemenea nouă, în afară de păcat. Păcatul strămoşesc nu l-a moştenit, fiindcă Întruparea „s-a făcut” de la Spiritul Sfânt şi din Maria, Fecioara Preacurată, cea plină de har. De aceea, firea noastră omenească, înnoită prin Întruparea Fiului, este chemată după exemplul Maicii Sfinte la o nouă Creație, la un nou început. Păcatul nu este nimic altceva decât răzvrătirea noastră la a fi asemenea cu Dumnezeu, tocmai când, paradoxal, ne doream mai mult ca oricând acest lucru în mod greșit, ascultând șuieratul șarpelui din Grădina Raiului. Făcându-se asemenea nouă, Mântuitorul ne arată în schimb adevărata cale, revelându-ne iubirea și îndurarea lui Dumnezeu: „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Parcurgând istoria poporului lui Israel, putem contempla o cale lungă prin care Dumnezeu se face cunoscut, se descoperă încetul cu încetul, se face prezent în mijlocul oamenilor, prin cuvinte și fapte concrete: trimite mijlocitori, precum Moise, Profeții si Judecătorii, care comunică poporului voința Sa și amintesc mereu cât este de exigent Legământul încheiat între popor și Dumnezeu. Împlinirea acestor făgăduințe o contemplăm la Sfânta Întrupare a Cuvântului. Acum Revelația ajunge la plinătate. În Isus din Nazaret, icoană a Tatălui, Creatorul coboară în chip real în mijlocul poporului Său, vine să cerceteze omenirea într-un mod care depășește orice așteptare: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (In 1,18).

Iubiți frați în Cristos,

Crăciunul ne aduce aminte de un Prunc înfășat și culcat în iesle, mic și neajutorat, născut într-o lume mare și întunecoasă precum peștera din icoane. Lângă El stă o Maică ce contemplă, luminată de o nespusă bucurie. În numele întregii omeniri Ea a oferit neprihănit lăcaș Împăratului Cerurilor. Stă de asemenea Iosif, visător ca înaintemergătorul său din Egiptul de altădată, ce lasă ca visele și îngerii să-i învingă dubiile din suflet. Stăm și noi, împreună cu ei, cântând: „Pe Fiul în al Său nume, Tatăl L-a trimis în lume…” și ne bucurăm împreună cu îngerii, păstorii și magii, pentru că acest Prunc plăpând din staul, Dumnezeul Cerurilor fiind, a vrut să vină la noi. Nu putem pătrunde pe deplin taina aceasta, putem doar contempla. Profetul Isaia ne spune: „Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre” (Isaia 55, 8-9). Aici stă de fapt minunea cea mare: acum, de Crăciun, Creatorul coboară din Cer, ia asupra Sa firea omenească și căile noastre se întâlnesc. Timpul și spațiul sunt covârșite de prezența Dumnezeului Puterilor Cerești, Om printre oameni. Nu mai există clipă sau loc în care El să nu fie prezent, iar prezența Lui face spațiu bucuriei, alungând teama: „Nu vă temeţi, căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul, că vi S-a născut astăzi Mântuitorul, Care este Cristos Domnul” (Luca 2, 10 – 11).

Din păcate, cu ocazia Praznicului Nașterii Mântuitorului, nu ne amintim doar de lucruri frumoase. Ne amintim și de faptul că pentru Isus, Maria și Iosif, ușile locuitorilor din Betleem sunt încuiate. În mod inevitabil apare întrebarea: cum ar sta oare lucrurile dacă Sfânta Familie ar căuta lăcaș, bătând la ușa casei noastre, astăzi în anul 2016? Ce se întâmplă atunci când bate Isus la ușile societăților noastre, ce se întâmplă atunci când bate la ușa Europei și a lumii de astăzi? „La ai săi a venit și ai săi nu L-au primit” (In 1,11). Are oare astăzi Dumnezeu un loc în viața și în gândirea noastră, într-o lume „inteligentă” în care, pentru a fi considerată „serioasă”, gândirea trebuie să excludă „ipoteza Dumnezeu”? Îi contemplăm astăzi pe păstori spunându-și unul altuia: „Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (cf. Lc 2,15). O sfântă curiozitate îi impinge să-L vadă în iesle pe acest Prunc, vestit de îngeri ca Mesia cel mult-așteptat. De ce nu ne-am lăsa și noi cuprinși de curiozitatea de a-L vedea mai de aproape pe Prunc?

Dragi credincioși,

Ne descoperim de multe ori atât de plini de noi înșine, încât Dumnezeu nu mai are loc. Atât de plini de urgențele și prioritățile noastre moderne, încât cei de lângă noi rămân afară. Crăciunul vine să ne provoace tocmai în modul nostru de a vedea lumea și pe noi înșine. Nașterea Domnului ne cere să ne convertim simțirile, dar și inteligența, voința și rațiunea, până la a reevalua raportul nostru cu realitatea. Privind la Pruncul plăpând din ieslea Betleemului, suntem chemați să descoperim că El este prezent și viu în lumea în care trăim, și să începem, poate pentru prima dată, să-I percepem prezenta la ușa vieții noastre. Să îl rugăm de aceea pe Domnul pentru ca sfânta curiozitate și intima bucurie a păstorilor să ne atingă și pe noi în ziua de Crăciun. Să mergem și noi, în spirit, grăbiți, la Betleem! Ca să-L putem găsi și vedea pe Pruncul cel culcat în iesle, pe urmele magilor și a păstorilor, va trebui să ne plecăm nu doar genunchii, ci și inimile, exclamând: „Taină străină văd şi preamărită: cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Cristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl preamărim!”.

Dimpreună cu Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Preasfinția Sa Claudiu, Vă dorim din inimă sărbători sfinte și binecuvântate, care să Vă apropie și mai mult de Isus, Cel care vine.

Cu arhierești binecuvântări,

† Cardinal Lucian
Arhiepiscop și Mitropolit
Arhiepiscop Major

domingo, 25 de diciembre de 2016

25/12 - (+) NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS - CRĂCIUNUL / NATIVIDAD DE NUESTRO SEÑOR JESUCRISTO - NAVIDAD



Gal 4,4-7: Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.

Mt 2,1-12: Iar dacă S-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.


Gal 4,4-7: Al llegar la plenitud de los tiempos, envió Dios a Su Hijo, nacido de mujer, nacido bajo la ley, para rescatar a los que se hallaban bajo la ley, y para que recibiéramos la condición de hijos. Y, como sois hijos, Dios envió a nuestros corazones el Espíritu de su Hijo que clama: ¡Abbá, Padre! De modo que ya no eres esclavo, sino hijo; y si hijo, también heredero por voluntad de Dios.

Mt 2,1-12: Cuando nació Jesús en Belén de Judea en tiempo del rey Herodes, unos Magos que venían del Oriente se presentaron en Jerusalén, diciendo: “¿Dónde está el Rey de los Judíos, que ha nacido? Pues vimos su estrella en el Oriente, y hemos venido a adorarle.” Al oírlo el rey Herodes se sobresaltó y con él toda Jerusalén. Convocando a todos los sumos sacerdotes y escribas del pueblo, les preguntaba dónde había de nacer el Cristo. Ellos le dijeron: “En Belén de Judea, porque así está escrito por el profeta: “Y tú, Belén, tierra de Judá, no eres, no, la menor entre los principales clanes de Judá; porque de ti saldrá un caudillo que apacentará a mi pueblo Israel.” Entonces Herodes, llamó aparte a los magos, y por sus datos precisó el tiempo de la aparición de la estrella. Después, enviándolos a Belén, les dijo: “Id e indagad cuidadosamente sobre ese niño, y cuando le encontréis comunicádmelo, para ir también yo a adorarle.” Ellos, después de oír al rey, se pusieron en camino, y he aquí la estrella que habían visto en el Oriente, iba delante de ellos, hasta que llegó y se detuvo encima del lugar donde estaba el niño. Al ver la estrella se llenaron de inmensa alegría. Entraron en la casa; vieron al Niño con María Su madre y, postrándose, Le adoraron; abrieron luego sus cofres y le ofrecieron dones de oro, incienso y mirra. Y, avisados en sueños que no volvieran donde Herodes, se retiraron a su país por otro camino.

lunes, 19 de diciembre de 2016

Mini-Concert de colinde pregătit de copii Bisericii din Alicante


În Duminica de dinaintea Naşterii Domnului, în Biserica Greco-Catolică Sfântul Nicolae din Alicante, după Sfânta Liturghie, am avut privilegiul să primim colindători, care ne-au vestit Naşterea Domnului nostru Isus Hristos.

Într-o zi mohorâtă, ploioasă, în care ne-am udat umbrelele şi pantofi în drumul spre Biserică, am fost luminaţi de copii bisericii noastre, care cu colind străbun şi poezii alese, ne-au arătat, din nou, că inocenţa şi puritatea sufletelor celor mici, aduc rod grozav în sufletele celor mari. Înlăcrimaţi, dar zâmbitori, părinţii şi creştinii prezenţi în Biserică, au ascultat cu mare dor şi melancolie în suflet, vestea cea bună, transmisă minunat prin poezie şi colind. Printre aplauze, se auzea ploaia de afară, însă nu mai avea nici un efect negativ şi demoralizant, deoarece cu toţii se bucurau de momentul oferit de aceşti minunaţi copii asortaţi, emoţionaţi şi de-a dreptul impresionanţi. Lumina luceafărului, care lumina pruncul Isus, a strălucit din nou în Biserica noastră şi în inimile noastre, prin minunaţii noştri copii.
Bineînţeles, că la finalul programului, toţi copii au fost răsplătiţi de către Moş Crăciun cu câte un cadou, pe care l-a lăsat sub bradul împodobit chiar de ei.

Felicitări Doamnei preotese Roxana, pentru că a realizat acest program, şi tuturor copiilor, şi părinţilor, care cu toate că vremea a fost foarte ploioasă, au venit la întâlnirea cu Isus Pruncul.

Pr. Radu Bokor


Sursă: www.egco.ro