lunes, 26 de diciembre de 2016

Pastorala de Crăciun a PF Lucian


† Cardinal Lucian
prin harul şi mila Bunului Dumnezeu,
Arhiepiscop și Mitropolit
al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș,
Arhiepiscop Major
al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,
în deplină comuniune de credinţă
cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei
Onoratului cler împreună slujitor,
cuvioşilor călugări şi călugăriţe,
 iubiţilor credincioşi greco-catolici
şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți fii sufletești,

De Sărbătoarea Nașterii Domnului, frumusețea Evangheliei atinge inimile noastre într-un fel cu totul aparte. Dumnezeu Cel Mare și Puternic se face Prunc slab și neputincios, pentru ca noi să îndrăznim să Îl iubim; prunc fiind, vine să se încredințeze în mâinile noastre. Luând asupra Sa natura umană, Dumnezeu ne îmbracă din nou cu natura divină, aducând mântuire și eliberare pentru întreaga omenire.

“Quod non est assumptum, non est sanatum” ne spune Sf. Grigore de Nazianz. Toate au fost asumate, toate iertate, toate însănătoșite prin Întruparea Logosului Divin. Dumnezeu s-a făcut om cu adevărat, întru toate asemenea nouă, în afară de păcat. Păcatul strămoşesc nu l-a moştenit, fiindcă Întruparea „s-a făcut” de la Spiritul Sfânt şi din Maria, Fecioara Preacurată, cea plină de har. De aceea, firea noastră omenească, înnoită prin Întruparea Fiului, este chemată după exemplul Maicii Sfinte la o nouă Creație, la un nou început. Păcatul nu este nimic altceva decât răzvrătirea noastră la a fi asemenea cu Dumnezeu, tocmai când, paradoxal, ne doream mai mult ca oricând acest lucru în mod greșit, ascultând șuieratul șarpelui din Grădina Raiului. Făcându-se asemenea nouă, Mântuitorul ne arată în schimb adevărata cale, revelându-ne iubirea și îndurarea lui Dumnezeu: „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Parcurgând istoria poporului lui Israel, putem contempla o cale lungă prin care Dumnezeu se face cunoscut, se descoperă încetul cu încetul, se face prezent în mijlocul oamenilor, prin cuvinte și fapte concrete: trimite mijlocitori, precum Moise, Profeții si Judecătorii, care comunică poporului voința Sa și amintesc mereu cât este de exigent Legământul încheiat între popor și Dumnezeu. Împlinirea acestor făgăduințe o contemplăm la Sfânta Întrupare a Cuvântului. Acum Revelația ajunge la plinătate. În Isus din Nazaret, icoană a Tatălui, Creatorul coboară în chip real în mijlocul poporului Său, vine să cerceteze omenirea într-un mod care depășește orice așteptare: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (In 1,18).

Iubiți frați în Cristos,

Crăciunul ne aduce aminte de un Prunc înfășat și culcat în iesle, mic și neajutorat, născut într-o lume mare și întunecoasă precum peștera din icoane. Lângă El stă o Maică ce contemplă, luminată de o nespusă bucurie. În numele întregii omeniri Ea a oferit neprihănit lăcaș Împăratului Cerurilor. Stă de asemenea Iosif, visător ca înaintemergătorul său din Egiptul de altădată, ce lasă ca visele și îngerii să-i învingă dubiile din suflet. Stăm și noi, împreună cu ei, cântând: „Pe Fiul în al Său nume, Tatăl L-a trimis în lume…” și ne bucurăm împreună cu îngerii, păstorii și magii, pentru că acest Prunc plăpând din staul, Dumnezeul Cerurilor fiind, a vrut să vină la noi. Nu putem pătrunde pe deplin taina aceasta, putem doar contempla. Profetul Isaia ne spune: „Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre” (Isaia 55, 8-9). Aici stă de fapt minunea cea mare: acum, de Crăciun, Creatorul coboară din Cer, ia asupra Sa firea omenească și căile noastre se întâlnesc. Timpul și spațiul sunt covârșite de prezența Dumnezeului Puterilor Cerești, Om printre oameni. Nu mai există clipă sau loc în care El să nu fie prezent, iar prezența Lui face spațiu bucuriei, alungând teama: „Nu vă temeţi, căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul, că vi S-a născut astăzi Mântuitorul, Care este Cristos Domnul” (Luca 2, 10 – 11).

Din păcate, cu ocazia Praznicului Nașterii Mântuitorului, nu ne amintim doar de lucruri frumoase. Ne amintim și de faptul că pentru Isus, Maria și Iosif, ușile locuitorilor din Betleem sunt încuiate. În mod inevitabil apare întrebarea: cum ar sta oare lucrurile dacă Sfânta Familie ar căuta lăcaș, bătând la ușa casei noastre, astăzi în anul 2016? Ce se întâmplă atunci când bate Isus la ușile societăților noastre, ce se întâmplă atunci când bate la ușa Europei și a lumii de astăzi? „La ai săi a venit și ai săi nu L-au primit” (In 1,11). Are oare astăzi Dumnezeu un loc în viața și în gândirea noastră, într-o lume „inteligentă” în care, pentru a fi considerată „serioasă”, gândirea trebuie să excludă „ipoteza Dumnezeu”? Îi contemplăm astăzi pe păstori spunându-și unul altuia: „Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (cf. Lc 2,15). O sfântă curiozitate îi impinge să-L vadă în iesle pe acest Prunc, vestit de îngeri ca Mesia cel mult-așteptat. De ce nu ne-am lăsa și noi cuprinși de curiozitatea de a-L vedea mai de aproape pe Prunc?

Dragi credincioși,

Ne descoperim de multe ori atât de plini de noi înșine, încât Dumnezeu nu mai are loc. Atât de plini de urgențele și prioritățile noastre moderne, încât cei de lângă noi rămân afară. Crăciunul vine să ne provoace tocmai în modul nostru de a vedea lumea și pe noi înșine. Nașterea Domnului ne cere să ne convertim simțirile, dar și inteligența, voința și rațiunea, până la a reevalua raportul nostru cu realitatea. Privind la Pruncul plăpând din ieslea Betleemului, suntem chemați să descoperim că El este prezent și viu în lumea în care trăim, și să începem, poate pentru prima dată, să-I percepem prezenta la ușa vieții noastre. Să îl rugăm de aceea pe Domnul pentru ca sfânta curiozitate și intima bucurie a păstorilor să ne atingă și pe noi în ziua de Crăciun. Să mergem și noi, în spirit, grăbiți, la Betleem! Ca să-L putem găsi și vedea pe Pruncul cel culcat în iesle, pe urmele magilor și a păstorilor, va trebui să ne plecăm nu doar genunchii, ci și inimile, exclamând: „Taină străină văd şi preamărită: cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Cristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl preamărim!”.

Dimpreună cu Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Preasfinția Sa Claudiu, Vă dorim din inimă sărbători sfinte și binecuvântate, care să Vă apropie și mai mult de Isus, Cel care vine.

Cu arhierești binecuvântări,

† Cardinal Lucian
Arhiepiscop și Mitropolit
Arhiepiscop Major

domingo, 25 de diciembre de 2016

25/12 - (+) NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS - CRĂCIUNUL / NATIVIDAD DE NUESTRO SEÑOR JESUCRISTO - NAVIDAD



Gal 4,4-7: Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.

Mt 2,1-12: Iar dacă S-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.


Gal 4,4-7: Al llegar la plenitud de los tiempos, envió Dios a Su Hijo, nacido de mujer, nacido bajo la ley, para rescatar a los que se hallaban bajo la ley, y para que recibiéramos la condición de hijos. Y, como sois hijos, Dios envió a nuestros corazones el Espíritu de su Hijo que clama: ¡Abbá, Padre! De modo que ya no eres esclavo, sino hijo; y si hijo, también heredero por voluntad de Dios.

Mt 2,1-12: Cuando nació Jesús en Belén de Judea en tiempo del rey Herodes, unos Magos que venían del Oriente se presentaron en Jerusalén, diciendo: “¿Dónde está el Rey de los Judíos, que ha nacido? Pues vimos su estrella en el Oriente, y hemos venido a adorarle.” Al oírlo el rey Herodes se sobresaltó y con él toda Jerusalén. Convocando a todos los sumos sacerdotes y escribas del pueblo, les preguntaba dónde había de nacer el Cristo. Ellos le dijeron: “En Belén de Judea, porque así está escrito por el profeta: “Y tú, Belén, tierra de Judá, no eres, no, la menor entre los principales clanes de Judá; porque de ti saldrá un caudillo que apacentará a mi pueblo Israel.” Entonces Herodes, llamó aparte a los magos, y por sus datos precisó el tiempo de la aparición de la estrella. Después, enviándolos a Belén, les dijo: “Id e indagad cuidadosamente sobre ese niño, y cuando le encontréis comunicádmelo, para ir también yo a adorarle.” Ellos, después de oír al rey, se pusieron en camino, y he aquí la estrella que habían visto en el Oriente, iba delante de ellos, hasta que llegó y se detuvo encima del lugar donde estaba el niño. Al ver la estrella se llenaron de inmensa alegría. Entraron en la casa; vieron al Niño con María Su madre y, postrándose, Le adoraron; abrieron luego sus cofres y le ofrecieron dones de oro, incienso y mirra. Y, avisados en sueños que no volvieran donde Herodes, se retiraron a su país por otro camino.

lunes, 19 de diciembre de 2016

Mini-Concert de colinde pregătit de copii Bisericii din Alicante


În Duminica de dinaintea Naşterii Domnului, în Biserica Greco-Catolică Sfântul Nicolae din Alicante, după Sfânta Liturghie, am avut privilegiul să primim colindători, care ne-au vestit Naşterea Domnului nostru Isus Hristos.

Într-o zi mohorâtă, ploioasă, în care ne-am udat umbrelele şi pantofi în drumul spre Biserică, am fost luminaţi de copii bisericii noastre, care cu colind străbun şi poezii alese, ne-au arătat, din nou, că inocenţa şi puritatea sufletelor celor mici, aduc rod grozav în sufletele celor mari. Înlăcrimaţi, dar zâmbitori, părinţii şi creştinii prezenţi în Biserică, au ascultat cu mare dor şi melancolie în suflet, vestea cea bună, transmisă minunat prin poezie şi colind. Printre aplauze, se auzea ploaia de afară, însă nu mai avea nici un efect negativ şi demoralizant, deoarece cu toţii se bucurau de momentul oferit de aceşti minunaţi copii asortaţi, emoţionaţi şi de-a dreptul impresionanţi. Lumina luceafărului, care lumina pruncul Isus, a strălucit din nou în Biserica noastră şi în inimile noastre, prin minunaţii noştri copii.
Bineînţeles, că la finalul programului, toţi copii au fost răsplătiţi de către Moş Crăciun cu câte un cadou, pe care l-a lăsat sub bradul împodobit chiar de ei.

Felicitări Doamnei preotese Roxana, pentru că a realizat acest program, şi tuturor copiilor, şi părinţilor, care cu toate că vremea a fost foarte ploioasă, au venit la întâlnirea cu Isus Pruncul.

Pr. Radu Bokor


Sursă: www.egco.ro

miércoles, 14 de diciembre de 2016

Vizită pastorală la León



După întâlnirea preoţilor greco-catolici din Spania care a avut loc la Madrid şi condusă de Preasfinţia Sa Virgil Bercea, responsabilul diasporei, ţinând cont de îndemnul Preasfinţiei Sale, părintele protopop Vasile Buda, împreună cu părintele Claudiu Sferle, paroh al Parohiei Sfântul Nicolae din Calahorra, au făcut o vizită pastorală în Parohia părintelui Călin Băgăcian la León.

Părintele Băgăcian ne-a prezentat realitatea parohiei domniei sale, necesităţile, problemele pastorale cât şi planurile legate de biserica parohială.

Văzând prezentată, de către părintele paroh, viaţa comunităţii româneşti leoneze, a rezultat, rolul important al prezenţei preotului în mijlocul comunităţii care, chiar daca este departe de casă, are nevoie de asistenţă spirituală şi sacramentală. Această concluzie este comună cu realităţile celorlalte comunităţi din Spania, respectiv diasporă.Mulţumim părintelui Călin Băgăcian pentru disponibilitatea cu care ne-a primit, si ne-a împărtăşit experienţa dânsului în lucrarea pe care o face în Via Domnului.

Pr. Claudiu Sferle


Sursă: www.egco.ro

sábado, 10 de diciembre de 2016

Duminica 28 dR (a Strămoşilor Domnului) / Domingo 28º después de Pentecostés (de los Antepasados del Señor)



Col 1,12-18: Mulţumind cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină. El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale, Întru Care avem răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor; Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura. Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate. Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate.

Lc 14,16-24: Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa, Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.


Col 1,12-18: Con gozo damos gracias al Padre que os hizo aptos para participar de la herencia de los santos en luz. Él nos ha librado de la autoridad de las tinieblas y nos ha trasladado al reino de su Hijo amado, en quien tenemos redención, el perdón de los pecados. Él es la imagen del Dios invisible, el primogénito de toda la creación; porque en él fueron creadas todas las cosas que están en los cielos y en la tierra, visibles e invisibles, sean tronos, dominios, principados o autoridades. Todo fue creado por medio de él y para él. Él antecede a todas las cosas, y en él todas las cosas subsisten. Y además, él es la cabeza del cuerpo, que es la iglesia. Él es el principio, el primogénito de entre los muertos, para que en todo él sea preeminente. Amén.
Lc 14,16-24: Jesús le respondió: «Un hombre preparó un gran banquete y convidó a mucha gente. A la hora de cenar, mandó a su sirviente que dijera a los invitados: «Vengan, todo está preparado». Pero todos, sin excepción, empezaron a excusarse. El primero le dijo: "Acabo de comprar un campo y tengo que ir a verlo. Te ruego me disculpes". El segundo dijo: "He comprado cinco yuntas de bueyes y voy a probarlos. Te ruego me disculpes". Y un tercero respondió: "Acabo de casarme y por esa razón no puedo ir". A su regreso, el sirviente contó todo esto al dueño de casa, este, irritado, le dijo: "Recorre en seguida las plazas y las calles de la ciudad, y trae aquí a los pobres, a los lisiados, a los ciegos y a los paralíticos". Volvió el sirviente y dijo: "Señor, tus órdenes se han cumplido y aún sobra lugar". El señor le respondió: "Ve a los caminos y a lo largo de los cercos, e insiste a la gente para que entre, de manera que se llene mi casa. Porque les aseguro que ninguno de los que antes fueron invitados ha de probar mi cena"».

martes, 6 de diciembre de 2016

Hramul parohiei din Alicante



Cu ajutorul Domnului, azi în sfânta zi de marţi 6 decembrie, am sărbătorit Hramul Bisericii noastre Române Unite cu Roma, Greco-Catolice din Alicante, Spania. 

Sfântul Nicolae a fost prezent fizic, în chipul relicvei Sfântului, care a fost adorată, venerată şi binecuvântată de toţi cei prezenţi în sânul Bisericii.Am avut privilegiul de o zi însorită, după ce, pe tot parcursul nopţii a plouat, însă ziua prăznuirii Sfântului Nicolae a adus cu sine şi lumina soarelui, şi odată cu ea, şi creştinii români în Biserica noastră. 

Bucuria a fost într-o continuă ascendenţă, deoarece am avut parte de vizite alese, precum ministrul plenipotenţiar, seful oficiului consular de la Castellon de la Plana, domnul Dragoş Ţigău, mai apoi, marii interpreţi de muzică folclorică, domnul Adrian Baciu şi domnul Irinel Popa, care, venit tocmai din România, spunea: „că se simte ca şi acasă”, după ce ne-a interpretat, cu multă dăruire, câteva colinde străbune.

După terminarea Sfintei Liturghii, încununată cu binecuvântarea oferită de Părintele Radu Bokor cu relicva Sfântului Nicolae, au fost unşi cu untdelemn toţi credincioşii prezenţi, după care toţi copii au primit, binemeritatul cadou de la Sfântul Nicolae. După care, cu toţii au fost invitaţi să participe la o agapă frăţească. 

Toţi cei prezenţi s-au bucurat împreună, atât de bucuria copiilor care-şi deschideau cadourile cu mare veselie, cât şi de faptul că, au reuşit să se unească cu toţii în Hristos, prin Prăznuirea Sfântului Nicolae.


Sursă: www.egco.ro

sábado, 3 de diciembre de 2016

Duminica 27 dR (a Vindecării femeii gârbove) / Domingo 27º después de Pentecostés (de la Curación de la mujer encorvada)



Ef 6,10-17: În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Lc 13,10-17: Şi învăţa Isus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; Iar Isus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Isus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.


Ef 6,10-17: Por lo demás, fortaleceos en el Señor y en el poder de su fuerza. Vestíos de toda la armadura de Dios, para que podáis hacer frente a las intrigas del diablo; porque nuestra lucha no es contra sangre ni carne, sino contra principados, contra autoridades, contra los gobernantes de estas tinieblas, contra espíritus de maldad en los lugares celestiales. Por esta causa, tomad toda la armadura de Dios, para que podáis resistir en el día malo, y después de haberlo logrado todo, quedar firmes. Permaneced, pues, firmes, ceñidos con el cinturón de la verdad, vestidos con la coraza de justicia y calzados vuestros pies con la preparación para proclamar el evangelio de paz. Y sobre todo, armaos con el escudo de la fe con que podréis apagar todos los dardos de fuego del maligno. Tomad también el casco de la salvación y la espada del Espíritu, que es la palabra de Dios.

Lc 13,10-17: Enseñaba Jesús en una sinagoga en sábado, y había allí una mujer que desde hacía dieciocho años tenía espíritu de enfermedad, y andaba encorvada y en ninguna manera se podía enderezar. Cuando Jesús la vio, la llamó y le dijo: —Mujer, eres libre de tu enfermedad. Puso las manos sobre ella, y ella se enderezó al momento y glorificaba a Dios.  Pero el alto dignatario de la sinagoga, enojado de que Jesús hubiera sanado en sábado, dijo a la gente: — Seis días hay en que se debe trabajar; en estos, pues, venid y sed sanados, y no en sábado. Entonces el Señor le respondió y dijo: — ¡Hipócrita!, ¿no desatáis vosotros vuestro buey o vuestro asno del pesebre y lo lleváis a beber en sábado?  Y a esta hija de Abraham, que Satanás había atado dieciocho años, ¿no se le debía desatar de esta ligadura en sábado?  Al decir él estas cosas, se avergonzaban todos sus adversarios; pero todo el pueblo se regocijaba por todas las cosas gloriosas hechas por él.

lunes, 28 de noviembre de 2016

Mesajul Preafericitului Cardinal Lucian cu ocazia Zilei Naţionale a României



Cu ocazia tradiţionalei manifestări dedicate Zilei Naţionale a României, „Blajul salută Marea Unire”, organizată duminică, 27 noiembrie 2016, în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” Blaj, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian Mureșan a transmis următorul mesaj:

Distinse autorități,
Doamnelor și domnilor,
Iubiți credincioși,

An de an sărbătorim Unirea cea Mare cu sentimentul recunoștinței față de jertfele trecutului. Celebrarea din această seară din catedrala greco-catolică a Blajului rememorează în spirit creștin și național jertfa istoriei românești atât de zbuciumată. Ce  înseamnă oare acest lucru? Înseamnă că istoria poate merge înainte doar dacă nu ne vor lipsi persoanele altruiste cu alegerile și gesturile lor în favoarea cetății. Mesajul celor care au făurit actul de la 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia este, așadar, seriozitatea, jertfa și credința în Dumnezeu.

Mai sunt doi ani până la celebrarea Centenarului Unirii Transilvaniei cu Patria mamă care trebuie să ne afle pe toți reuniți în aspirația pentru demnitate și binele comun. Înaintașii au visat o Românie Mare, în care toți românii, indiferent de etnie sau confesiune religioasă, să se bucure de drepturi egale. Satisfacția Bisericii Române Unite este simțul datoriei de a fi educat oamenii să trăiască în omenie și să fie buni români. De aceea temeiul sărbătoririi Zilei naționale a României ne spune an de an că demnitatea răbdării Crucii și nu interesele egoiste constituie temeiul făuririi patriei. Mulți își imaginează cursul existenței prin supremații numerice, prin forță și putere, dar cultura creștină ne cheamă la jertfa de sine ce naște valori adevărate.

Supraviețuind persecuției începute prin nedreptul decret al desființării de la 1 decembrie 1948, Biserica Română Unită a primit șansa de a arăta minunata lucrare istorică a rezistenței spirituale și morale în timpul persecuției comuniste. Pierzând totul pentru a rămâne fidelă omeniei în Hristos și respectului legii dreptății, Biserica Greco-Catolică și-a lăsat astfel definitiv amprenta în istoria neamului. Căutând să predice Evanghelia a putut zidi școlile în care s-au călit caractere și s-a continuat opera de bine. Marea Unire confirmă de aceea și astăzi tăria de caracter, încurajându-ne de a continua pe această cale. Presărat cu multe adversități, drumul istoriei ne invită la speranță ca să înțelegem că merită întotdeauna să spui și să slujești adevărul, că reperele sufletești trebuie să aibă întâietate.

Mulțumind Domnului pentru harurile sale, în această zi solemnă a istorie României, să înălțăm rugăciunea noastră către Cer pentru civilizația binelui, în spiritul vredniciei acelor suflete tari care ne-au făurit patria cu prețul dăruirii lor!

Cu arhierești binecuvântări

Cardinal

+ LUCIAN

Arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Blaj, 27 decembrie 2016

sábado, 26 de noviembre de 2016

Duminica 30 dR (a Tânărului bogat) / Domingo 30º después de Pentecostés (del Joven rico)




Col 3,12-16: Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii. Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.

Lc 18,18-27: Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Isus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind Isus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Isus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.


Col 3,12-16: Como elegidos de Dios, sus santos y amados, revístanse de sentimientos de profunda compasión. Practiquen la benevolencia, la humildad, la dulzura, la paciencia. Sopórtense los unos a los otros, y perdónense mutuamente siempre que alguien tenga motivo de queja contra otro. El Señor los ha perdonado: hagan ustedes lo mismo. Sobre todo, revístanse del amor, que es el vínculo de la perfección. Que la paz de Cristo reine en sus corazones: esa paz a la que han sido llamados, porque formamos un solo Cuerpo. Y vivan en la acción de gracias. Que la Palabra de Cristo resida en ustedes con toda su riqueza. Instrúyanse en la verdadera sabiduría, corrigiéndose los unos a los otros. Canten a Dios con gratitud y de todo corazón salmos, himnos y cantos inspirados.

Lc 18,18-27: Un hombre importante le preguntó: «Maestro bueno, ¿qué debo hacer para heredar la Vida eterna?». Jesús le dijo: ¿Por qué me llamas bueno? Sólo Dios es bueno. Tú conoces los mandamientos: No cometerás adulterio, no matarás, no robarás, no darás falso testimonio, honra a tu padre y a tu madre». El hombre le respondió: «Todo esto lo he cumplido desde mi juventud». Al oírlo, Jesús le dijo: «Una cosa te falta todavía: vende todo lo que tienes y distribúyelo entre los pobres, y tendrás un tesoro en el cielo. Después ven y sígueme». Al oír estas palabras, el hombre se entristeció, porque era muy rico. Viéndolo así, Jesús dijo: «¡Qué difícil será para los ricos entrar en le Reino de Dios! Sí, es más fácil que un camello pase por el ojo de una aguja, que un rico entre en el Reino de Dios». Los que escuchaban dijeron: «Pero entonces, ¿quién podrá salvarse?». Jesús respondió: «Lo que es imposible para los hombres, es posible para Dios».

miércoles, 23 de noviembre de 2016

Vizită pastorală a PS Virgil la Madrid



Cu binecuvântarea Preafericirii Sale Arhiepiscop şi Cardinal Lucian, Preasfinţia Sa Virgil Bercea, Episcop de Oradea Mare, a participat în perioada 19-20 noiembrie la întâlnirea preoţilor greco-catolici din Spania.

Reuniunea a fost organizată de către Părintele protopop Vasile Buda, prin buna colaborare a credincioşilor din parohia „Botezul Domnului”, cât şi a preoţilor care păstoresc cu mult zel comunităţile româneşti aflate departe de casă. Au participat: Pr. Daniel Lazăr - Parohia de Ciudad Real, Pr. Călin Băgăcian - Parohia de Leon, Pr. Claudiu Sferle - Parohia de Calahorra, Pr. Radu Bokor - Parohia de Alicante, Pr. Sorin Catrinescu - Parohia de Granada, Pr. Gheorghe Boroş - Parohia de Almeria, Pr. Ionică Cozmuţă - Parohia de Palma de Mallorca, Pr. Conf. Dr. Horică Pop din Oradea şi gazda evenimentului, Pr. Dr. Vasile Buda.

Sâmbătă, 19 noiembrie, în salonul de reuniuni al Hotelului Holiday Inn Madrid a avut loc şedinţa preoţilor, prezidată de Preasfinţia Sa. Întâlnirea a fost un prilej de reflecţie teologică, spirituală, catehetică şi de aprofundare a comuniunii dintre slujitori, precum şi a unei pastorale coerente în afara graniţelor ţării. S-au luat în discuţie problemele întâmpinate în pastoraţie, a spaţiilor de slujire, deschiderea de noi parohii şi asociaţii, dar şi de relaţiile cu autorităţile, care sunt pozitive şi constructive.

Duminică, 20 noiembrie, s-a celebrat Dumnezeiasca Liturghie în prezenţa unei numeroase asistenţe formate de credincioşi români şi spanioli, şi reprezentanţi de seamă ai bisericii spaniole, Pr. Prof. Dr. Manuel Gonzalez, delegatul Eminenţei Sale, Cardinal Carlos Osoro, Arhiepiscop de Madrid, Pr. Prof. Francisco Sáez, şi Pr. Lucas Cano Reyes - Parohul Bisericii „Nuestra Señora de las Angustias”, unde comunitatea românească din Madrid şi-a început existenţa şi slujirea acum aproape opt ani.

Preasfinţia Sa Virgil Bercea a vorbit preoţilor şi credincioşilor despre păstrarea valorilor şi identităţii Bisericii noastre, cât şi despre deschiderea şi cultivarea relaţiilor cu Biserica locală, cu autorităţile de stat şi municipale.

Pentru merite deosebite au primit dreptul de a purta crucea pectorală: Pr. Prof. Dr. Manuel Gonzalez, Pr. Lucas Cano Reyes, Pr. Daniel Lazăr, Pr. Gheorghe Boroş, Pr. Ionică Cozmuţă, Pr. Sorin Catrinescu şi Pr. Drd. Iosif Dumea, din Arhiepiscopia Bucureştilor.

Din partea Ambasadei Române au participat Domnul Ministru Plenipotenţiar Florian Grozea, Domnii Adina şi Mihai Sârbu, reprezentând departamentul Relaţia cu comunitatea română.

La acest eveniment şi-a adus aportul şi Maestrul Dr. Radu Mureşan, lector universitar în cadrul Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, care a dirijat în mod magistral Corala „L’annuciazione-Bunavestire”, a Catedralei „Sfântul Nicolae” din Oradea.


Sursă: www.egco.ro

sábado, 19 de noviembre de 2016

El Papa de Roma Francisco crea Cardenal a nuestro Ordinario, Mons. Carlos Osoro


El Papa Francisco ha creado a 17 nuevos cardenales, 13 electores y 4 no electores, entre ellos al arzobispo de Madrid, monseñor Carlos Osoro, durante la ceremonia que se celebró en la Basílica de San Pedro del Vaticano y en la víspera de la clausura del Jubileo Extraordinario de la Misericordia.

Además del ya cardenal Osoro, en la lista de los nuevos cardenales que ahora formarán parte del Colegio Cardenalicio están el arzobispo de Mérida (Venezuela), Baltazar Enrique Porras Cardozo, el arzobispo de Tlalnepantla (México), Carlos Aguiar Retes; y el arzobispo de Brasilia (Brasil), Sérgio da Rocha.

La ceremonia ha comenzado con el saludo del primero de los nuevos cardenales, el nuncio apostólico (diplomático vaticano) en Siria, Mario Zenari, que refirió al pontífice unas palabras de agradecimiento.

Posteriormente, el Papa ha pronunciado una homilía en la que ha criticado la indiferencia y ha pedido a los nuevos purpurados que "sean misericordiosos".

"La elección, en vez de mantenerlos en lo alto del monte, en su cumbre, los lleva al corazón de la multitud, los pone en medio de sus tormentos, en el llano de sus vidas. (...) Amen, hagan el bien, bendigan y rueguen", ha dicho el Pontífice.

Francisco ha afirmado que estas son acciones que se realizan fácilmente con los amigos o las personas cercanas pero ha recalcado que también hay que ponerlas en práctica con los que ha llamado "enemigos".

"Amen a sus enemigos, hagan el bien a los que los odian, bendigan a los que los maldicen, rueguen por los que los difaman", ha pedido el Santo Padre.

Francisco ha lamentado que la época actual se caracteriza "por fuertes cuestionamientos e interrogantes a escala mundial" y ha criticado que en las sociedades contemporáneas exista "la polarización y la exclusión como única forma posible de resolver los conflictos".

En este sentido, se ha referido a los inmigrantes y refugiados para subrayar que con frecuencia "se convierte en una amenaza".

"Posee el estado de enemigo. Enemigo por venir de una tierra lejana o por tener otras costumbres. Enemigo por su color de piel, por su idioma o su condición social, enemigo por pensar diferente e inclusive por tener otra fe", ha sostenido el Papa.

El Pontífice ha rechazado la indiferencia al prójimo, así como "el virus de la polarización y la enemistad se nos cuela en nuestras formas de pensar, de sentir y de actuar".

Y ha traslado este mensaje a los nuevos cardenales para que ayuden con su labor a fomentar la fraternidad: "Venimos de tierras lejanas, tenemos diferentes costumbres, color de piel, idiomas y condición social; pensamos distinto e incluso celebramos la fe con ritos diversos. Y nada de esto nos hace enemigos, al contrario, es una de nuestras mayores riquezas".


Fuente: COPE

Duminica 26 dR (a Bogatului căruia i-a rodit ţarina) / Domingo 26º después de Pentecostés (del Rico insensato)




Ef 5,8-19: Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos". Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre,

Lc 12,16-21: Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.


Ef 5,8-19: Antes, ustedes eran tinieblas, pero ahora son luz en el Señor. Vivan como hijos de la luz. Ahora bien, el fruto de la luz es la bondad, la justicia y la verdad. Sepan discernir lo que agrada al Señor, y no participen de las obras estériles de las tinieblas; al contrario, pónganlas en evidencia. Es verdad que resulta vergonzoso aun mencionar las cosas que esa gente hace ocultamente. Pero cuando se las pone de manifiesto, aparecen iluminadas por la luz, porque todo lo que se pone de manifiesto es luz. Por eso se dice: "Despiértate, tú que duermes, levántate de entre los muertos, y Cristo te iluminará". Cuiden mucho su conducta y no procedan como necios, sino como personas sensatas que saben aprovechar bien el momento presente, porque estos tiempos son malos. No sean irresponsables, sino traten de saber cuál es la voluntad del Señor. No abusen del vino que lleva al libertinaje; más bien, llénense del Espíritu Santo. Cuando se reúnan, reciten salmos, himnos y cantos espirituales, cantando y celebrando al Señor de todo corazón.

Lc 12,16-21: Les dijo entonces una parábola: «Había un hombre rico, cuyas tierras habían producido mucho, y se preguntaba a sí mismo "¿Qué voy a hacer? No tengo dónde guardar mi cosecha". Después pensó: "Voy a hacer esto: demoleré mis graneros, construiré otros más grandes y amontonaré allí todo mi trigo y mis bienes, y diré a mi alma: Alma mía, tienes bienes almacenados para muchos años; descansa, como, bebe y date buena vida". Pero Dios le dijo: "Insensato, esta misma noche vas a morir. ¿Y para quién será lo que has amontonado?". Esto es lo que sucede al que acumula riquezas para sí, y no es rico a los ojos de Dios».

sábado, 12 de noviembre de 2016

Duminica 25 dR (a Samarineanului milostiv) / Domingo 25º después de Pentecostés (del Buen Samaritano)



Ef 4,1-7: De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.

Lc 10,25-37: Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Isus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Isus: Şi cine este aproapele meu? Iar Isus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Isus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.


Ef 4,1-7: Yo, que estoy preso por el Señor, los exhorto a comportarse de una manera digna de la vocación que han recibido. Con mucha humildad, mansedumbre y paciencia, sopórtense mutuamente por amor. Traten de conservar la unidad del Espíritu mediante el vínculo de la paz. Hay un solo Cuerpo y un solo Espíritu, así como hay una misma esperanza, a la que ustedes han sido llamados, de acuerdo con la vocación recibida. Hay un solo Señor, una sola fe, un solo bautismo. Hay un solo Dios y Padre de todos, que está sobre todos, lo penetra todo y está en todos. Sin embargo, cada uno de nosotros ha recibido su propio don, en la medida que Cristo los ha distribuido.

Lc 10,25-37: Y entonces, un doctor de la Ley se levantó y le preguntó para ponerlo a prueba: «Maestro, ¿qué tengo que hacer para heredar la Vida eterna?». Jesús le preguntó a su vez: «¿Qué está escrito en la Ley? ¿Qué lees en ella?». El le respondió: «Amarás al Señor, tu Dios, con todo tu corazón, con toda tu alma, con todas tus fuerzas y con todo tu espíritu, y a tu prójimo como a ti mismo». «Has respondido exactamente, le dijo Jesús; obra así y alcanzarás la vida». Pero el doctor de la Ley, para justificar su intervención, le hizo esta pregunta: «¿Y quién es mi prójimo?». Jesús volvió a tomar la palabra y le respondió: «Un hombre bajaba de Jerusalén a Jericó y cayó en manos de unos ladrones, que lo despojaron de todo, lo hirieron y se fueron, dejándolo medio muerto. Casualmente bajaba por el mismo camino un sacerdote: lo vio y siguió de largo. También pasó por allí un levita: lo vio y siguió su camino. Pero un samaritano que viajaba por allí, al pasar junto a él, lo vio y se conmovió. Entonces se acercó y vendó sus heridas, cubriéndolas con aceite y vino; después lo puso sobre su propia montura, lo condujo a un albergue y se encargó de cuidarlo. Al día siguiente, sacó dos denarios y se los dio al dueño del albergue, diciéndole: "Cuídalo, y lo que gastes de más, te lo pagaré al volver". ¿Cuál de los tres te parece que se portó como prójimo del hombre asaltado por los ladrones?». «El que tuvo compasión de él», le respondió el doctor. Y Jesús le dijo: «Ve, y procede tú de la misma manera».

sábado, 5 de noviembre de 2016

Duminica 24 dR (a Învierii fiicei lui Iair) / Domingo 24º después de Pentecostés (de la Resurrección de la hija de Jairo)



Ef 2,14-22: Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două - una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii,  Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea,  Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia.  Şi, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape;  Că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh.  Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu,  Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Isus Hristos.  Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul,  În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.

Lc 8,41-56: Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Isus, Îl ruga să intre în casa Lui,  Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau.  Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată,  Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.  Şi a zis Isus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?  Iar Isus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine.  Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată.  Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.  Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul.  Dar Isus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi.  Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă.  Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme.  Şi râdeau de El, ştiind că a murit.  Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!  Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce.  Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.


Ef 2,14-22: Porque Cristo es nuestra paz; él ha unido a los dos pueblos en uno solo, derribando el muro de enemistad que los separaba, y aboliendo en su propia carne la Ley con sus mandamientos y prescripciones. Así creó con los dos pueblos un solo Hombre nuevo en su propia persona, restableciendo la paz, y los reconcilió con Dios en un solo Cuerpo, por medio de la cruz, destruyendo la enemistad en su persona. Y él vino a proclamar la Buena Noticia de la paz, paz para ustedes, que estaban lejos, paz también para aquellos que estaban cerca. Porque por medio de Cristo, todos sin distinción tenemos acceso al Padre, en un mismo Espíritu. Por lo tanto, ustedes ya no son extranjeros ni huéspedes, sino conciudadanos de los santos y miembros de la familia de Dios. Ustedes están edificados sobre los apóstoles y los profetas, que son los cimientos, mientras que la piedra angular es el mismo Jesucristo. En él, todo el edificio, bien trabado, va creciendo para constituir un templo santo en el Señor. En él, también ustedes son incorporados al edificio, para llegar a ser una morada de Dios en el Espíritu.

Lc 8,41-56: De pronto, se presentó un hombre llamado Jairo, que era jefe de la sinagoga, y cayendo a los pies de Jesús, le suplicó que fuera a su casa, porque su única hija, que tenía unos doce años, se estaba muriendo. Mientras iba, la multitud lo apretaba hasta sofocarlo. Una mujer que padecía de hemorragias desde hacía doce años y a quien nadie había podido curar, se acercó por detrás y tocó los flecos de su manto; inmediatamente cesó la hemorragia. Jesús preguntó: «¿Quién me ha tocado?». Como todos lo negaban, Pedro y sus compañeros le dijeron: «Maestro, es la multitud que te está apretujando».  Pero Jesús respondió: «Alguien me ha tocado, porque he sentido que una fuerza salía de mí». Al verse descubierta, la mujer se acercó temblando, y echándose a sus pies, contó delante de todos por qué lo había tocado y cómo fue curada instantáneamente. Jesús le dijo entonces: «Hija, tu fe te ha salvado, vete en paz». Todavía estaba hablando, cuando llegó alguien de la casa del jefe de sinagoga y le dijo: «Tu hija ha muerto, no molestes más al Maestro». Pero Jesús, que había oído, respondió: «No temas, basta que creas y se salvará». Cuando llegó a la casa no permitió que nadie entrara con él, sino Pedro, Juan y Santiago, junto con el padre y la madre de la niña. Todos lloraban y se lamentaban. «No lloren, dijo Jesús, no está muerta, sino que duerme». Y se burlaban de él, porque sabían que la niña estaba muerta. Pero Jesús la tomó de la mano y la llamó, diciendo: «Niña, levántate». Ella recuperó el aliento y se levantó en el acto. Después Jesús ordenó que le dieran de comer. Sus padres se quedaron asombrados, pero él les prohibió contar lo que había sucedido.

lunes, 24 de octubre de 2016

Fatima. Întâlnirea episcopilor orientali catolici din Europa


Diversitatea nu este un pericol, ci o comoară pentru întreaga Biserică. Sub acest motto a avut loc, la Fatima, în Portugalia, întâlnirea episcopilor catolici orientali din Europa, pe tema grijii pastorale faţă de imigranţii catolici orientali în ţările occidentale, informează site-ul Consiliului Conferinţelor episcopilor europeni.

Lucrările întâlnirii, la care au participat şi doi episcopi români, preasfinţitul Bercea şi preasfinţitul Crihălmeanu, s-au desfăşurat pe durata a trei zile, de la 20 la 23 octombrie 2016, fiind găzduite de patriarhatul latin de Lisabona, în prezenţa prefectului Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, cardinalul Leonardo Sandri.


Sursă: www.egco.ro

sábado, 22 de octubre de 2016

Episcopi greco-catolici români în pelerinaj la Fatima cu ocazia Întâlnirii Episcopilor Orientali din Europa


Întâlnirea anuală a Episcopilor răsăriteni catolici din Europa se desfășoară în acest an, 2016, între 20-23 octombrie, la Fatima, Portugalia – unul dintre cele mai mari sanctuare mariane din lume. Episcopii s-au reunit la invitația Patriarhului de Lisabona, Cardinalul Manuel Clemente, președintele Conferinței Episcopale Portugheze. În cadrul întâlnirii, peste cincizeci de Episcopi din 14 Biserici Catolice răsăritene și reprezentanți ai Conferințelor Episcopale din Germania, Italia și Franța, împreună cu prefectul Congregației pentru Bisericile Răsăritene, Cardinalul Leonardo Sandri, și noul președinte al Consiliului Conferințelor Episcopale Europene (CCEE), Cardinalul Angelo Bagnasco, dezbat problemele legate de fenomenul migrației și provocările grijii pastorale față de migranții catolici răsăriteni.

Dezbaterea asupra problemei integrării migranților va fi îmbogățită prin mărturia unei familii de români și a unui profesor care lucrează zilnic cu fiii migranților. De asemenea, este studiată și relația dintre Biserica în care au fost primiți și Biserica de origine. Biserica Greco-Catolică din România este reprezentată la această întâlnire de către PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, și PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea Mare. Preasfinția Sa Florentin a transmis, pentru Biroul de Presă al Episcopiei de Cluj-Gherla, primele impresii din Portugalia, alături de o serie de imagini din timpul călătoriei, din Lisabona și apoi din Fatima.

„Am ajuns la Fatima miercuri, 19 octombrie, la ora 20.30. Ieri – joi, 20 octombrie – am vizitat Lisabona, un oraș fascinant care se întinde pe o mare suprafață și are, în zona mitropolitană, 1,5 milioane locuitori, dar cu periferiile locuite, peste 3 milioane, deci aproape o treime din populația totală a Portugaliei, de cca. 10 milioane. Am locuit la Seminarul Părinților Dehoniani. Am vizitat orașul cu rădăcini antice, din timpul lui Ulise, un oraș tipic de litoral, dar cu un specific aparte, reconstruit din temelii după un cutremur și un tsunami.

Am vizitat Catedrala Santa Maria Maior, cu arhitectura în parte romanică și în parte reconstruită gotic, cu tezaurul ei și săpăturile arheologice care au dezvăluit straturi din secolul I, drumuri romane, case, temple etc. Am admirat ascensorul lui Eiffel și podul suspendat. Am vizitat casa în care s-a născut Sf. Anton, numit de Padova, și biserica în memoria Sfântului Anton. Am concelebrat cu Episcopul auxiliar de Lisabona în biserica Sf. Nicolae din Lisabona.

După amiază, la Mănăstirea Sf. Ieronim, am privit sarcofagul cunoscutului explorator portughez Vasco da Gama (1460-1524), apoi am admirat arta romanică și am purces într-o sală de conferințe, pentru deschiderea lucrărilor întâlnirii, și, apoi, din nou în biserică, am celebrat Vecernia bizantină. După rugăciune am plecat spre Fatima, și în această călătorie de două ore am văzut locul din care a plecat Vasco da Gama spre ‘cucerirea lumii’ – descoperirea Braziliei. Seara, ne-am rugat o parte din Sfântul Rozariu la Capela aparițiilor din Fatima. Sfântă Maria, roagă-te pentru noi și pentru cei care ni s-au încredințat în rugăciune!”

Fatima este unul dintre cele mai mari sanctuare din lume dedicate Preasfintei Fecioare Maria, unde, în anul 2017, se va celebra centenarul aparițiilor Preacuratei în fața celor trei păstorași, pe Cova da Iria – prima apariție fiind în 13 mai 1917, și apoi în data de 13 a fiecărei luni, până în 13 octombrie 1917, când, așa cum vestiseră cei trei copii vizionari, s-a produs „miracolul soarelui” în fața a peste 70.000 de oameni. Pe acel loc s-a construit ulterior o biserică pentru pelerinaj. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, aniversând un an de la atentatul care l-ar fi putut costa viața (în 1981), a mers în pelerinaj la Fatima ca să își exprime recunoștința față de Maica Domnului și, ca ofrandă, să îi dăruiască, pentru cununa ei, glonțul pe care Papa era convins că „ea însăși îl deviase” – glonțul a fost fixat în cununa statuii Preasfintei Fecioare de la Fatima.

În acest loc binecuvântat, care, prin gestul Sfântului Părinte, poate fi numit loc al biruinței vieții în fața pericolului lumii moderne – terorismul, Episcopii catolici de rit bizantin se roagă pentru creștinii persecutați în Orientul Mijlociu și pentru rezolvarea problemelor legate de migrație într-un mod care să îmbogățească și să salveze viața, cu accentul pus pe caritate și solidaritate, pentru că, „diversitatea nu este o amenințare, ci o comoară esențială pentru Biserica Universală”, cum a menționat într-un mesaj transmis participanților la reuniune Cardinalul Antonio Maria Veglio, președintele Consiliului Pontifical pentru Pastorația Migranților și Itineranților.

În comunicatul CCEE se precizează că întâlnirea, caracterizată de celebrarea zilnică a Euharistiei în diferite rituri orientale – mărturie a bogăției diferitelor tradiții liturgice din Biserica Catolică -, include și o vizită la Sanctuarul Fecioarei de la Nazaré și o rugăciune de consacrare, în Sanctuarul de la Fatima, prezidată de secretarul Congregației pentru Bisericile Răsăritene, Arhiepiscopul slovac Cyril Vasil’. Reuniunea se va încheia duminică, 23 octombrie, prin celebrarea Sfintei Liturghii prezidată de Preafericitul Sviatoslav Shevchuk, Arhiepiscop Major de Kiev-Halyč, în biserica Preasfintei Treimi, și cu trecerea prin Poarta Sfântă a Milostivirii, cu ocazia Anului Milostivirii în Biserica Catolică.


Sursă: www.bru.ro