lunes, 26 de diciembre de 2016

Pastorala de Crăciun a PF Lucian


† Cardinal Lucian
prin harul şi mila Bunului Dumnezeu,
Arhiepiscop și Mitropolit
al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș,
Arhiepiscop Major
al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,
în deplină comuniune de credinţă
cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei
Onoratului cler împreună slujitor,
cuvioşilor călugări şi călugăriţe,
 iubiţilor credincioşi greco-catolici
şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți fii sufletești,

De Sărbătoarea Nașterii Domnului, frumusețea Evangheliei atinge inimile noastre într-un fel cu totul aparte. Dumnezeu Cel Mare și Puternic se face Prunc slab și neputincios, pentru ca noi să îndrăznim să Îl iubim; prunc fiind, vine să se încredințeze în mâinile noastre. Luând asupra Sa natura umană, Dumnezeu ne îmbracă din nou cu natura divină, aducând mântuire și eliberare pentru întreaga omenire.

“Quod non est assumptum, non est sanatum” ne spune Sf. Grigore de Nazianz. Toate au fost asumate, toate iertate, toate însănătoșite prin Întruparea Logosului Divin. Dumnezeu s-a făcut om cu adevărat, întru toate asemenea nouă, în afară de păcat. Păcatul strămoşesc nu l-a moştenit, fiindcă Întruparea „s-a făcut” de la Spiritul Sfânt şi din Maria, Fecioara Preacurată, cea plină de har. De aceea, firea noastră omenească, înnoită prin Întruparea Fiului, este chemată după exemplul Maicii Sfinte la o nouă Creație, la un nou început. Păcatul nu este nimic altceva decât răzvrătirea noastră la a fi asemenea cu Dumnezeu, tocmai când, paradoxal, ne doream mai mult ca oricând acest lucru în mod greșit, ascultând șuieratul șarpelui din Grădina Raiului. Făcându-se asemenea nouă, Mântuitorul ne arată în schimb adevărata cale, revelându-ne iubirea și îndurarea lui Dumnezeu: „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Parcurgând istoria poporului lui Israel, putem contempla o cale lungă prin care Dumnezeu se face cunoscut, se descoperă încetul cu încetul, se face prezent în mijlocul oamenilor, prin cuvinte și fapte concrete: trimite mijlocitori, precum Moise, Profeții si Judecătorii, care comunică poporului voința Sa și amintesc mereu cât este de exigent Legământul încheiat între popor și Dumnezeu. Împlinirea acestor făgăduințe o contemplăm la Sfânta Întrupare a Cuvântului. Acum Revelația ajunge la plinătate. În Isus din Nazaret, icoană a Tatălui, Creatorul coboară în chip real în mijlocul poporului Său, vine să cerceteze omenirea într-un mod care depășește orice așteptare: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (In 1,18).

Iubiți frați în Cristos,

Crăciunul ne aduce aminte de un Prunc înfășat și culcat în iesle, mic și neajutorat, născut într-o lume mare și întunecoasă precum peștera din icoane. Lângă El stă o Maică ce contemplă, luminată de o nespusă bucurie. În numele întregii omeniri Ea a oferit neprihănit lăcaș Împăratului Cerurilor. Stă de asemenea Iosif, visător ca înaintemergătorul său din Egiptul de altădată, ce lasă ca visele și îngerii să-i învingă dubiile din suflet. Stăm și noi, împreună cu ei, cântând: „Pe Fiul în al Său nume, Tatăl L-a trimis în lume…” și ne bucurăm împreună cu îngerii, păstorii și magii, pentru că acest Prunc plăpând din staul, Dumnezeul Cerurilor fiind, a vrut să vină la noi. Nu putem pătrunde pe deplin taina aceasta, putem doar contempla. Profetul Isaia ne spune: „Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre” (Isaia 55, 8-9). Aici stă de fapt minunea cea mare: acum, de Crăciun, Creatorul coboară din Cer, ia asupra Sa firea omenească și căile noastre se întâlnesc. Timpul și spațiul sunt covârșite de prezența Dumnezeului Puterilor Cerești, Om printre oameni. Nu mai există clipă sau loc în care El să nu fie prezent, iar prezența Lui face spațiu bucuriei, alungând teama: „Nu vă temeţi, căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul, că vi S-a născut astăzi Mântuitorul, Care este Cristos Domnul” (Luca 2, 10 – 11).

Din păcate, cu ocazia Praznicului Nașterii Mântuitorului, nu ne amintim doar de lucruri frumoase. Ne amintim și de faptul că pentru Isus, Maria și Iosif, ușile locuitorilor din Betleem sunt încuiate. În mod inevitabil apare întrebarea: cum ar sta oare lucrurile dacă Sfânta Familie ar căuta lăcaș, bătând la ușa casei noastre, astăzi în anul 2016? Ce se întâmplă atunci când bate Isus la ușile societăților noastre, ce se întâmplă atunci când bate la ușa Europei și a lumii de astăzi? „La ai săi a venit și ai săi nu L-au primit” (In 1,11). Are oare astăzi Dumnezeu un loc în viața și în gândirea noastră, într-o lume „inteligentă” în care, pentru a fi considerată „serioasă”, gândirea trebuie să excludă „ipoteza Dumnezeu”? Îi contemplăm astăzi pe păstori spunându-și unul altuia: „Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (cf. Lc 2,15). O sfântă curiozitate îi impinge să-L vadă în iesle pe acest Prunc, vestit de îngeri ca Mesia cel mult-așteptat. De ce nu ne-am lăsa și noi cuprinși de curiozitatea de a-L vedea mai de aproape pe Prunc?

Dragi credincioși,

Ne descoperim de multe ori atât de plini de noi înșine, încât Dumnezeu nu mai are loc. Atât de plini de urgențele și prioritățile noastre moderne, încât cei de lângă noi rămân afară. Crăciunul vine să ne provoace tocmai în modul nostru de a vedea lumea și pe noi înșine. Nașterea Domnului ne cere să ne convertim simțirile, dar și inteligența, voința și rațiunea, până la a reevalua raportul nostru cu realitatea. Privind la Pruncul plăpând din ieslea Betleemului, suntem chemați să descoperim că El este prezent și viu în lumea în care trăim, și să începem, poate pentru prima dată, să-I percepem prezenta la ușa vieții noastre. Să îl rugăm de aceea pe Domnul pentru ca sfânta curiozitate și intima bucurie a păstorilor să ne atingă și pe noi în ziua de Crăciun. Să mergem și noi, în spirit, grăbiți, la Betleem! Ca să-L putem găsi și vedea pe Pruncul cel culcat în iesle, pe urmele magilor și a păstorilor, va trebui să ne plecăm nu doar genunchii, ci și inimile, exclamând: „Taină străină văd şi preamărită: cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Cristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl preamărim!”.

Dimpreună cu Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Preasfinția Sa Claudiu, Vă dorim din inimă sărbători sfinte și binecuvântate, care să Vă apropie și mai mult de Isus, Cel care vine.

Cu arhierești binecuvântări,

† Cardinal Lucian
Arhiepiscop și Mitropolit
Arhiepiscop Major

lunes, 19 de diciembre de 2016

Mini-Concert de colinde pregătit de copii Bisericii din Alicante


În Duminica de dinaintea Naşterii Domnului, în Biserica Greco-Catolică Sfântul Nicolae din Alicante, după Sfânta Liturghie, am avut privilegiul să primim colindători, care ne-au vestit Naşterea Domnului nostru Isus Hristos.

Într-o zi mohorâtă, ploioasă, în care ne-am udat umbrelele şi pantofi în drumul spre Biserică, am fost luminaţi de copii bisericii noastre, care cu colind străbun şi poezii alese, ne-au arătat, din nou, că inocenţa şi puritatea sufletelor celor mici, aduc rod grozav în sufletele celor mari. Înlăcrimaţi, dar zâmbitori, părinţii şi creştinii prezenţi în Biserică, au ascultat cu mare dor şi melancolie în suflet, vestea cea bună, transmisă minunat prin poezie şi colind. Printre aplauze, se auzea ploaia de afară, însă nu mai avea nici un efect negativ şi demoralizant, deoarece cu toţii se bucurau de momentul oferit de aceşti minunaţi copii asortaţi, emoţionaţi şi de-a dreptul impresionanţi. Lumina luceafărului, care lumina pruncul Isus, a strălucit din nou în Biserica noastră şi în inimile noastre, prin minunaţii noştri copii.
Bineînţeles, că la finalul programului, toţi copii au fost răsplătiţi de către Moş Crăciun cu câte un cadou, pe care l-a lăsat sub bradul împodobit chiar de ei.

Felicitări Doamnei preotese Roxana, pentru că a realizat acest program, şi tuturor copiilor, şi părinţilor, care cu toate că vremea a fost foarte ploioasă, au venit la întâlnirea cu Isus Pruncul.

Pr. Radu Bokor


Sursă: www.egco.ro

miércoles, 14 de diciembre de 2016

Vizită pastorală la León



După întâlnirea preoţilor greco-catolici din Spania care a avut loc la Madrid şi condusă de Preasfinţia Sa Virgil Bercea, responsabilul diasporei, ţinând cont de îndemnul Preasfinţiei Sale, părintele protopop Vasile Buda, împreună cu părintele Claudiu Sferle, paroh al Parohiei Sfântul Nicolae din Calahorra, au făcut o vizită pastorală în Parohia părintelui Călin Băgăcian la León.

Părintele Băgăcian ne-a prezentat realitatea parohiei domniei sale, necesităţile, problemele pastorale cât şi planurile legate de biserica parohială.

Văzând prezentată, de către părintele paroh, viaţa comunităţii româneşti leoneze, a rezultat, rolul important al prezenţei preotului în mijlocul comunităţii care, chiar daca este departe de casă, are nevoie de asistenţă spirituală şi sacramentală. Această concluzie este comună cu realităţile celorlalte comunităţi din Spania, respectiv diasporă.Mulţumim părintelui Călin Băgăcian pentru disponibilitatea cu care ne-a primit, si ne-a împărtăşit experienţa dânsului în lucrarea pe care o face în Via Domnului.

Pr. Claudiu Sferle


Sursă: www.egco.ro

martes, 6 de diciembre de 2016

Hramul parohiei din Alicante



Cu ajutorul Domnului, azi în sfânta zi de marţi 6 decembrie, am sărbătorit Hramul Bisericii noastre Române Unite cu Roma, Greco-Catolice din Alicante, Spania. 

Sfântul Nicolae a fost prezent fizic, în chipul relicvei Sfântului, care a fost adorată, venerată şi binecuvântată de toţi cei prezenţi în sânul Bisericii.Am avut privilegiul de o zi însorită, după ce, pe tot parcursul nopţii a plouat, însă ziua prăznuirii Sfântului Nicolae a adus cu sine şi lumina soarelui, şi odată cu ea, şi creştinii români în Biserica noastră. 

Bucuria a fost într-o continuă ascendenţă, deoarece am avut parte de vizite alese, precum ministrul plenipotenţiar, seful oficiului consular de la Castellon de la Plana, domnul Dragoş Ţigău, mai apoi, marii interpreţi de muzică folclorică, domnul Adrian Baciu şi domnul Irinel Popa, care, venit tocmai din România, spunea: „că se simte ca şi acasă”, după ce ne-a interpretat, cu multă dăruire, câteva colinde străbune.

După terminarea Sfintei Liturghii, încununată cu binecuvântarea oferită de Părintele Radu Bokor cu relicva Sfântului Nicolae, au fost unşi cu untdelemn toţi credincioşii prezenţi, după care toţi copii au primit, binemeritatul cadou de la Sfântul Nicolae. După care, cu toţii au fost invitaţi să participe la o agapă frăţească. 

Toţi cei prezenţi s-au bucurat împreună, atât de bucuria copiilor care-şi deschideau cadourile cu mare veselie, cât şi de faptul că, au reuşit să se unească cu toţii în Hristos, prin Prăznuirea Sfântului Nicolae.


Sursă: www.egco.ro

sábado, 3 de diciembre de 2016

Duminica 27 dR (a Vindecării femeii gârbove) / Domingo 27º después de Pentecostés (de la Curación de la mujer encorvada)



Ef 6,10-17: În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Lc 13,10-17: Şi învăţa Isus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; Iar Isus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Isus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.


Ef 6,10-17: Por lo demás, fortaleceos en el Señor y en el poder de su fuerza. Vestíos de toda la armadura de Dios, para que podáis hacer frente a las intrigas del diablo; porque nuestra lucha no es contra sangre ni carne, sino contra principados, contra autoridades, contra los gobernantes de estas tinieblas, contra espíritus de maldad en los lugares celestiales. Por esta causa, tomad toda la armadura de Dios, para que podáis resistir en el día malo, y después de haberlo logrado todo, quedar firmes. Permaneced, pues, firmes, ceñidos con el cinturón de la verdad, vestidos con la coraza de justicia y calzados vuestros pies con la preparación para proclamar el evangelio de paz. Y sobre todo, armaos con el escudo de la fe con que podréis apagar todos los dardos de fuego del maligno. Tomad también el casco de la salvación y la espada del Espíritu, que es la palabra de Dios.

Lc 13,10-17: Enseñaba Jesús en una sinagoga en sábado, y había allí una mujer que desde hacía dieciocho años tenía espíritu de enfermedad, y andaba encorvada y en ninguna manera se podía enderezar. Cuando Jesús la vio, la llamó y le dijo: —Mujer, eres libre de tu enfermedad. Puso las manos sobre ella, y ella se enderezó al momento y glorificaba a Dios.  Pero el alto dignatario de la sinagoga, enojado de que Jesús hubiera sanado en sábado, dijo a la gente: — Seis días hay en que se debe trabajar; en estos, pues, venid y sed sanados, y no en sábado. Entonces el Señor le respondió y dijo: — ¡Hipócrita!, ¿no desatáis vosotros vuestro buey o vuestro asno del pesebre y lo lleváis a beber en sábado?  Y a esta hija de Abraham, que Satanás había atado dieciocho años, ¿no se le debía desatar de esta ligadura en sábado?  Al decir él estas cosas, se avergonzaban todos sus adversarios; pero todo el pueblo se regocijaba por todas las cosas gloriosas hechas por él.

lunes, 28 de noviembre de 2016

Mesajul Preafericitului Cardinal Lucian cu ocazia Zilei Naţionale a României



Cu ocazia tradiţionalei manifestări dedicate Zilei Naţionale a României, „Blajul salută Marea Unire”, organizată duminică, 27 noiembrie 2016, în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” Blaj, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian Mureșan a transmis următorul mesaj:

Distinse autorități,
Doamnelor și domnilor,
Iubiți credincioși,

An de an sărbătorim Unirea cea Mare cu sentimentul recunoștinței față de jertfele trecutului. Celebrarea din această seară din catedrala greco-catolică a Blajului rememorează în spirit creștin și național jertfa istoriei românești atât de zbuciumată. Ce  înseamnă oare acest lucru? Înseamnă că istoria poate merge înainte doar dacă nu ne vor lipsi persoanele altruiste cu alegerile și gesturile lor în favoarea cetății. Mesajul celor care au făurit actul de la 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia este, așadar, seriozitatea, jertfa și credința în Dumnezeu.

Mai sunt doi ani până la celebrarea Centenarului Unirii Transilvaniei cu Patria mamă care trebuie să ne afle pe toți reuniți în aspirația pentru demnitate și binele comun. Înaintașii au visat o Românie Mare, în care toți românii, indiferent de etnie sau confesiune religioasă, să se bucure de drepturi egale. Satisfacția Bisericii Române Unite este simțul datoriei de a fi educat oamenii să trăiască în omenie și să fie buni români. De aceea temeiul sărbătoririi Zilei naționale a României ne spune an de an că demnitatea răbdării Crucii și nu interesele egoiste constituie temeiul făuririi patriei. Mulți își imaginează cursul existenței prin supremații numerice, prin forță și putere, dar cultura creștină ne cheamă la jertfa de sine ce naște valori adevărate.

Supraviețuind persecuției începute prin nedreptul decret al desființării de la 1 decembrie 1948, Biserica Română Unită a primit șansa de a arăta minunata lucrare istorică a rezistenței spirituale și morale în timpul persecuției comuniste. Pierzând totul pentru a rămâne fidelă omeniei în Hristos și respectului legii dreptății, Biserica Greco-Catolică și-a lăsat astfel definitiv amprenta în istoria neamului. Căutând să predice Evanghelia a putut zidi școlile în care s-au călit caractere și s-a continuat opera de bine. Marea Unire confirmă de aceea și astăzi tăria de caracter, încurajându-ne de a continua pe această cale. Presărat cu multe adversități, drumul istoriei ne invită la speranță ca să înțelegem că merită întotdeauna să spui și să slujești adevărul, că reperele sufletești trebuie să aibă întâietate.

Mulțumind Domnului pentru harurile sale, în această zi solemnă a istorie României, să înălțăm rugăciunea noastră către Cer pentru civilizația binelui, în spiritul vredniciei acelor suflete tari care ne-au făurit patria cu prețul dăruirii lor!

Cu arhierești binecuvântări

Cardinal

+ LUCIAN

Arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Blaj, 27 decembrie 2016

miércoles, 23 de noviembre de 2016

Vizită pastorală a PS Virgil la Madrid



Cu binecuvântarea Preafericirii Sale Arhiepiscop şi Cardinal Lucian, Preasfinţia Sa Virgil Bercea, Episcop de Oradea Mare, a participat în perioada 19-20 noiembrie la întâlnirea preoţilor greco-catolici din Spania.

Reuniunea a fost organizată de către Părintele protopop Vasile Buda, prin buna colaborare a credincioşilor din parohia „Botezul Domnului”, cât şi a preoţilor care păstoresc cu mult zel comunităţile româneşti aflate departe de casă. Au participat: Pr. Daniel Lazăr - Parohia de Ciudad Real, Pr. Călin Băgăcian - Parohia de Leon, Pr. Claudiu Sferle - Parohia de Calahorra, Pr. Radu Bokor - Parohia de Alicante, Pr. Sorin Catrinescu - Parohia de Granada, Pr. Gheorghe Boroş - Parohia de Almeria, Pr. Ionică Cozmuţă - Parohia de Palma de Mallorca, Pr. Conf. Dr. Horică Pop din Oradea şi gazda evenimentului, Pr. Dr. Vasile Buda.

Sâmbătă, 19 noiembrie, în salonul de reuniuni al Hotelului Holiday Inn Madrid a avut loc şedinţa preoţilor, prezidată de Preasfinţia Sa. Întâlnirea a fost un prilej de reflecţie teologică, spirituală, catehetică şi de aprofundare a comuniunii dintre slujitori, precum şi a unei pastorale coerente în afara graniţelor ţării. S-au luat în discuţie problemele întâmpinate în pastoraţie, a spaţiilor de slujire, deschiderea de noi parohii şi asociaţii, dar şi de relaţiile cu autorităţile, care sunt pozitive şi constructive.

Duminică, 20 noiembrie, s-a celebrat Dumnezeiasca Liturghie în prezenţa unei numeroase asistenţe formate de credincioşi români şi spanioli, şi reprezentanţi de seamă ai bisericii spaniole, Pr. Prof. Dr. Manuel Gonzalez, delegatul Eminenţei Sale, Cardinal Carlos Osoro, Arhiepiscop de Madrid, Pr. Prof. Francisco Sáez, şi Pr. Lucas Cano Reyes - Parohul Bisericii „Nuestra Señora de las Angustias”, unde comunitatea românească din Madrid şi-a început existenţa şi slujirea acum aproape opt ani.

Preasfinţia Sa Virgil Bercea a vorbit preoţilor şi credincioşilor despre păstrarea valorilor şi identităţii Bisericii noastre, cât şi despre deschiderea şi cultivarea relaţiilor cu Biserica locală, cu autorităţile de stat şi municipale.

Pentru merite deosebite au primit dreptul de a purta crucea pectorală: Pr. Prof. Dr. Manuel Gonzalez, Pr. Lucas Cano Reyes, Pr. Daniel Lazăr, Pr. Gheorghe Boroş, Pr. Ionică Cozmuţă, Pr. Sorin Catrinescu şi Pr. Drd. Iosif Dumea, din Arhiepiscopia Bucureştilor.

Din partea Ambasadei Române au participat Domnul Ministru Plenipotenţiar Florian Grozea, Domnii Adina şi Mihai Sârbu, reprezentând departamentul Relaţia cu comunitatea română.

La acest eveniment şi-a adus aportul şi Maestrul Dr. Radu Mureşan, lector universitar în cadrul Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, care a dirijat în mod magistral Corala „L’annuciazione-Bunavestire”, a Catedralei „Sfântul Nicolae” din Oradea.


Sursă: www.egco.ro

sábado, 19 de noviembre de 2016

El Papa de Roma Francisco crea Cardenal a nuestro Ordinario, Mons. Carlos Osoro


El Papa Francisco ha creado a 17 nuevos cardenales, 13 electores y 4 no electores, entre ellos al arzobispo de Madrid, monseñor Carlos Osoro, durante la ceremonia que se celebró en la Basílica de San Pedro del Vaticano y en la víspera de la clausura del Jubileo Extraordinario de la Misericordia.

Además del ya cardenal Osoro, en la lista de los nuevos cardenales que ahora formarán parte del Colegio Cardenalicio están el arzobispo de Mérida (Venezuela), Baltazar Enrique Porras Cardozo, el arzobispo de Tlalnepantla (México), Carlos Aguiar Retes; y el arzobispo de Brasilia (Brasil), Sérgio da Rocha.

La ceremonia ha comenzado con el saludo del primero de los nuevos cardenales, el nuncio apostólico (diplomático vaticano) en Siria, Mario Zenari, que refirió al pontífice unas palabras de agradecimiento.

Posteriormente, el Papa ha pronunciado una homilía en la que ha criticado la indiferencia y ha pedido a los nuevos purpurados que "sean misericordiosos".

"La elección, en vez de mantenerlos en lo alto del monte, en su cumbre, los lleva al corazón de la multitud, los pone en medio de sus tormentos, en el llano de sus vidas. (...) Amen, hagan el bien, bendigan y rueguen", ha dicho el Pontífice.

Francisco ha afirmado que estas son acciones que se realizan fácilmente con los amigos o las personas cercanas pero ha recalcado que también hay que ponerlas en práctica con los que ha llamado "enemigos".

"Amen a sus enemigos, hagan el bien a los que los odian, bendigan a los que los maldicen, rueguen por los que los difaman", ha pedido el Santo Padre.

Francisco ha lamentado que la época actual se caracteriza "por fuertes cuestionamientos e interrogantes a escala mundial" y ha criticado que en las sociedades contemporáneas exista "la polarización y la exclusión como única forma posible de resolver los conflictos".

En este sentido, se ha referido a los inmigrantes y refugiados para subrayar que con frecuencia "se convierte en una amenaza".

"Posee el estado de enemigo. Enemigo por venir de una tierra lejana o por tener otras costumbres. Enemigo por su color de piel, por su idioma o su condición social, enemigo por pensar diferente e inclusive por tener otra fe", ha sostenido el Papa.

El Pontífice ha rechazado la indiferencia al prójimo, así como "el virus de la polarización y la enemistad se nos cuela en nuestras formas de pensar, de sentir y de actuar".

Y ha traslado este mensaje a los nuevos cardenales para que ayuden con su labor a fomentar la fraternidad: "Venimos de tierras lejanas, tenemos diferentes costumbres, color de piel, idiomas y condición social; pensamos distinto e incluso celebramos la fe con ritos diversos. Y nada de esto nos hace enemigos, al contrario, es una de nuestras mayores riquezas".


Fuente: COPE

Duminica 26 dR (a Bogatului căruia i-a rodit ţarina) / Domingo 26º después de Pentecostés (del Rico insensato)




Ef 5,8-19: Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos". Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre,

Lc 12,16-21: Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.


Ef 5,8-19: Antes, ustedes eran tinieblas, pero ahora son luz en el Señor. Vivan como hijos de la luz. Ahora bien, el fruto de la luz es la bondad, la justicia y la verdad. Sepan discernir lo que agrada al Señor, y no participen de las obras estériles de las tinieblas; al contrario, pónganlas en evidencia. Es verdad que resulta vergonzoso aun mencionar las cosas que esa gente hace ocultamente. Pero cuando se las pone de manifiesto, aparecen iluminadas por la luz, porque todo lo que se pone de manifiesto es luz. Por eso se dice: "Despiértate, tú que duermes, levántate de entre los muertos, y Cristo te iluminará". Cuiden mucho su conducta y no procedan como necios, sino como personas sensatas que saben aprovechar bien el momento presente, porque estos tiempos son malos. No sean irresponsables, sino traten de saber cuál es la voluntad del Señor. No abusen del vino que lleva al libertinaje; más bien, llénense del Espíritu Santo. Cuando se reúnan, reciten salmos, himnos y cantos espirituales, cantando y celebrando al Señor de todo corazón.

Lc 12,16-21: Les dijo entonces una parábola: «Había un hombre rico, cuyas tierras habían producido mucho, y se preguntaba a sí mismo "¿Qué voy a hacer? No tengo dónde guardar mi cosecha". Después pensó: "Voy a hacer esto: demoleré mis graneros, construiré otros más grandes y amontonaré allí todo mi trigo y mis bienes, y diré a mi alma: Alma mía, tienes bienes almacenados para muchos años; descansa, como, bebe y date buena vida". Pero Dios le dijo: "Insensato, esta misma noche vas a morir. ¿Y para quién será lo que has amontonado?". Esto es lo que sucede al que acumula riquezas para sí, y no es rico a los ojos de Dios».

sábado, 12 de noviembre de 2016

Duminica 25 dR (a Samarineanului milostiv) / Domingo 25º después de Pentecostés (del Buen Samaritano)



Ef 4,1-7: De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.

Lc 10,25-37: Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Isus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Isus: Şi cine este aproapele meu? Iar Isus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Isus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.


Ef 4,1-7: Yo, que estoy preso por el Señor, los exhorto a comportarse de una manera digna de la vocación que han recibido. Con mucha humildad, mansedumbre y paciencia, sopórtense mutuamente por amor. Traten de conservar la unidad del Espíritu mediante el vínculo de la paz. Hay un solo Cuerpo y un solo Espíritu, así como hay una misma esperanza, a la que ustedes han sido llamados, de acuerdo con la vocación recibida. Hay un solo Señor, una sola fe, un solo bautismo. Hay un solo Dios y Padre de todos, que está sobre todos, lo penetra todo y está en todos. Sin embargo, cada uno de nosotros ha recibido su propio don, en la medida que Cristo los ha distribuido.

Lc 10,25-37: Y entonces, un doctor de la Ley se levantó y le preguntó para ponerlo a prueba: «Maestro, ¿qué tengo que hacer para heredar la Vida eterna?». Jesús le preguntó a su vez: «¿Qué está escrito en la Ley? ¿Qué lees en ella?». El le respondió: «Amarás al Señor, tu Dios, con todo tu corazón, con toda tu alma, con todas tus fuerzas y con todo tu espíritu, y a tu prójimo como a ti mismo». «Has respondido exactamente, le dijo Jesús; obra así y alcanzarás la vida». Pero el doctor de la Ley, para justificar su intervención, le hizo esta pregunta: «¿Y quién es mi prójimo?». Jesús volvió a tomar la palabra y le respondió: «Un hombre bajaba de Jerusalén a Jericó y cayó en manos de unos ladrones, que lo despojaron de todo, lo hirieron y se fueron, dejándolo medio muerto. Casualmente bajaba por el mismo camino un sacerdote: lo vio y siguió de largo. También pasó por allí un levita: lo vio y siguió su camino. Pero un samaritano que viajaba por allí, al pasar junto a él, lo vio y se conmovió. Entonces se acercó y vendó sus heridas, cubriéndolas con aceite y vino; después lo puso sobre su propia montura, lo condujo a un albergue y se encargó de cuidarlo. Al día siguiente, sacó dos denarios y se los dio al dueño del albergue, diciéndole: "Cuídalo, y lo que gastes de más, te lo pagaré al volver". ¿Cuál de los tres te parece que se portó como prójimo del hombre asaltado por los ladrones?». «El que tuvo compasión de él», le respondió el doctor. Y Jesús le dijo: «Ve, y procede tú de la misma manera».

lunes, 24 de octubre de 2016

Fatima. Întâlnirea episcopilor orientali catolici din Europa


Diversitatea nu este un pericol, ci o comoară pentru întreaga Biserică. Sub acest motto a avut loc, la Fatima, în Portugalia, întâlnirea episcopilor catolici orientali din Europa, pe tema grijii pastorale faţă de imigranţii catolici orientali în ţările occidentale, informează site-ul Consiliului Conferinţelor episcopilor europeni.

Lucrările întâlnirii, la care au participat şi doi episcopi români, preasfinţitul Bercea şi preasfinţitul Crihălmeanu, s-au desfăşurat pe durata a trei zile, de la 20 la 23 octombrie 2016, fiind găzduite de patriarhatul latin de Lisabona, în prezenţa prefectului Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, cardinalul Leonardo Sandri.


Sursă: www.egco.ro

sábado, 22 de octubre de 2016

Episcopi greco-catolici români în pelerinaj la Fatima cu ocazia Întâlnirii Episcopilor Orientali din Europa


Întâlnirea anuală a Episcopilor răsăriteni catolici din Europa se desfășoară în acest an, 2016, între 20-23 octombrie, la Fatima, Portugalia – unul dintre cele mai mari sanctuare mariane din lume. Episcopii s-au reunit la invitația Patriarhului de Lisabona, Cardinalul Manuel Clemente, președintele Conferinței Episcopale Portugheze. În cadrul întâlnirii, peste cincizeci de Episcopi din 14 Biserici Catolice răsăritene și reprezentanți ai Conferințelor Episcopale din Germania, Italia și Franța, împreună cu prefectul Congregației pentru Bisericile Răsăritene, Cardinalul Leonardo Sandri, și noul președinte al Consiliului Conferințelor Episcopale Europene (CCEE), Cardinalul Angelo Bagnasco, dezbat problemele legate de fenomenul migrației și provocările grijii pastorale față de migranții catolici răsăriteni.

Dezbaterea asupra problemei integrării migranților va fi îmbogățită prin mărturia unei familii de români și a unui profesor care lucrează zilnic cu fiii migranților. De asemenea, este studiată și relația dintre Biserica în care au fost primiți și Biserica de origine. Biserica Greco-Catolică din România este reprezentată la această întâlnire de către PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, și PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea Mare. Preasfinția Sa Florentin a transmis, pentru Biroul de Presă al Episcopiei de Cluj-Gherla, primele impresii din Portugalia, alături de o serie de imagini din timpul călătoriei, din Lisabona și apoi din Fatima.

„Am ajuns la Fatima miercuri, 19 octombrie, la ora 20.30. Ieri – joi, 20 octombrie – am vizitat Lisabona, un oraș fascinant care se întinde pe o mare suprafață și are, în zona mitropolitană, 1,5 milioane locuitori, dar cu periferiile locuite, peste 3 milioane, deci aproape o treime din populația totală a Portugaliei, de cca. 10 milioane. Am locuit la Seminarul Părinților Dehoniani. Am vizitat orașul cu rădăcini antice, din timpul lui Ulise, un oraș tipic de litoral, dar cu un specific aparte, reconstruit din temelii după un cutremur și un tsunami.

Am vizitat Catedrala Santa Maria Maior, cu arhitectura în parte romanică și în parte reconstruită gotic, cu tezaurul ei și săpăturile arheologice care au dezvăluit straturi din secolul I, drumuri romane, case, temple etc. Am admirat ascensorul lui Eiffel și podul suspendat. Am vizitat casa în care s-a născut Sf. Anton, numit de Padova, și biserica în memoria Sfântului Anton. Am concelebrat cu Episcopul auxiliar de Lisabona în biserica Sf. Nicolae din Lisabona.

După amiază, la Mănăstirea Sf. Ieronim, am privit sarcofagul cunoscutului explorator portughez Vasco da Gama (1460-1524), apoi am admirat arta romanică și am purces într-o sală de conferințe, pentru deschiderea lucrărilor întâlnirii, și, apoi, din nou în biserică, am celebrat Vecernia bizantină. După rugăciune am plecat spre Fatima, și în această călătorie de două ore am văzut locul din care a plecat Vasco da Gama spre ‘cucerirea lumii’ – descoperirea Braziliei. Seara, ne-am rugat o parte din Sfântul Rozariu la Capela aparițiilor din Fatima. Sfântă Maria, roagă-te pentru noi și pentru cei care ni s-au încredințat în rugăciune!”

Fatima este unul dintre cele mai mari sanctuare din lume dedicate Preasfintei Fecioare Maria, unde, în anul 2017, se va celebra centenarul aparițiilor Preacuratei în fața celor trei păstorași, pe Cova da Iria – prima apariție fiind în 13 mai 1917, și apoi în data de 13 a fiecărei luni, până în 13 octombrie 1917, când, așa cum vestiseră cei trei copii vizionari, s-a produs „miracolul soarelui” în fața a peste 70.000 de oameni. Pe acel loc s-a construit ulterior o biserică pentru pelerinaj. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, aniversând un an de la atentatul care l-ar fi putut costa viața (în 1981), a mers în pelerinaj la Fatima ca să își exprime recunoștința față de Maica Domnului și, ca ofrandă, să îi dăruiască, pentru cununa ei, glonțul pe care Papa era convins că „ea însăși îl deviase” – glonțul a fost fixat în cununa statuii Preasfintei Fecioare de la Fatima.

În acest loc binecuvântat, care, prin gestul Sfântului Părinte, poate fi numit loc al biruinței vieții în fața pericolului lumii moderne – terorismul, Episcopii catolici de rit bizantin se roagă pentru creștinii persecutați în Orientul Mijlociu și pentru rezolvarea problemelor legate de migrație într-un mod care să îmbogățească și să salveze viața, cu accentul pus pe caritate și solidaritate, pentru că, „diversitatea nu este o amenințare, ci o comoară esențială pentru Biserica Universală”, cum a menționat într-un mesaj transmis participanților la reuniune Cardinalul Antonio Maria Veglio, președintele Consiliului Pontifical pentru Pastorația Migranților și Itineranților.

În comunicatul CCEE se precizează că întâlnirea, caracterizată de celebrarea zilnică a Euharistiei în diferite rituri orientale – mărturie a bogăției diferitelor tradiții liturgice din Biserica Catolică -, include și o vizită la Sanctuarul Fecioarei de la Nazaré și o rugăciune de consacrare, în Sanctuarul de la Fatima, prezidată de secretarul Congregației pentru Bisericile Răsăritene, Arhiepiscopul slovac Cyril Vasil’. Reuniunea se va încheia duminică, 23 octombrie, prin celebrarea Sfintei Liturghii prezidată de Preafericitul Sviatoslav Shevchuk, Arhiepiscop Major de Kiev-Halyč, în biserica Preasfintei Treimi, și cu trecerea prin Poarta Sfântă a Milostivirii, cu ocazia Anului Milostivirii în Biserica Catolică.


Sursă: www.bru.ro

lunes, 17 de octubre de 2016

Obispos de Europa reflexionan sobre la atención pastoral a los migrantes católicos de ritos orientales


El encuentro anual de los obispos de las iglesias orientales católicas en Europa se desarrolla este año en Fátima, Portugal, por invitación del patriarca de Lisboa, el cardenal Manuel Clemente, presidente de la Conferencia Episcopal portuguesa. En este encuentro-peregrinación al santuario mariano de Fátima, que en el 2017 celebra el centenario de las apariciones, los obispos representantes de las 15 iglesias orientales en Europa junto a obispos representantes de distintas conferencias episcopales de países de Europa occidental (Francia, Alemania, Portugal, Reino Unido y España) debatirán sobre los desafíos del cuidado pastoral de los migrantes católicos orientales en esos países.

De hecho, informa el comunicado de la CCEE, desde la caída de los regímenes totalitarios en los países de Europa del Este, un flujo masivo de migrantes católicos de rito oriental, han iniciado una nueva vida en los países occidentales. Después de veinte años, con un flujo bastante constante de nuevos migrantes y el nacimiento de la segunda generación entre los primeros en llegar, las iglesias locales que acogen se enfrentan a nuevos desafíos en términos de preservación de la identidad cultural y eclesial de estos migrantes.

En el santuario mariano, junto al prefecto para la Congregación para las Iglesias orientales, el cardenal Leonardo Sandri, los participantes analizarán “algunas cuestiones y desafíos unidos a este particular fenómeno migratorio”. La situación económica de los países de Europa del Este que lleva a las migraciones, con la contribución del economista João Luís César das Neves, la Cuestión de la integración, enriquecida por los testimonios de una familia rumana y de una profesora que trabaja diariamente con los “hijos” de los migrantes  o la relación entre iglesia que acoge e iglesia de origen. Estos serán algunos de los temas abordados.

El encuentro, marcado por la celebración diaria de la eucaristía en varios ritos orientales, testimonian la riqueza de las distintas tradiciones litúrgicas en la Iglesia católica, prevé también una visita al Santuario de Nuestra SEñora de Nazaret y una oración para encomendarse, en el santuario de Fátima, presidida por el secretario del dicasterio vaticano, el arzobispo eslovaco Cyril Vasil’.

En el encuentro, organizado por el Consejo de las Conferencias Episcopales de Europa, CCEE, participará el cardenal Angelo Bagnasco, ya como nuevo presidente de la CCEE.

El trabajo concluirá el domingo 23 de octubre, con la celebración de la divina liturgia presidida por Sviatoslav Shevchuk, arzobispo mayor de Kiev, en la Iglesia de la Santísima Trinidad y el paso de la Puerta Santa de la Misericordia.


Fuente: www.zenit.org

miércoles, 28 de septiembre de 2016

Episcopii catolici îl invită pe Papa Francisc în România


Exprimând dorinţa legitimă a creştinilor catolici din România, şi nu numai a lor, episcopii catolici din ţara noastră au decis să îl invite pe Sfântul Părinte papa Francisc de a vizita România. Venirea papei în ţara noastră va putea fi, fără îndoială, o mărturie a grijii părinteşti a urmaşului sfântului Petru pentru binele poporului nostru, care poartă Roma în nume şi latinitatea în spirit.

Invitaţia adresată papei Francisc de a vizita România, analiza diferitelor aspecte ale vieţii bisericeşti şi indicarea unor iniţiative comune ale Bisericii locale - inclusiv în contextul încheierii Anului Sfânt al Milostivirii - sunt câteva dintre subiectele care s-au aflat în centrul discuţiilor episcopilor romano-catolici şi greco-catolici din România, reuniţi la Oradea în perioada 26-28 septembrie 2016, în sesiune plenară de toamnă a Conferinţei Episcopilor Catolici din România (CER). Lucrările au fost găzduite de Episcopia Romano-Catolică de Oradea. La deschiderea lucrărilor a participat şi Excelenţa Sa Mons. Miguel Maury Buendía, nunţiu apostolic în România, care a transmis mulţumirile pentru colecta făcută, la iniţiativa Sfântului Părinte papa Francisc, pentru Ucraina.

În plenul lucrărilor, episcopii au discutat şi despre Olimpiada naţională de religie catolică ce se va ţine la Timişoara în anul 2017, subliniind, de asemenea, şi necesitatea unei coordonări naţionale a educaţiei catolice; au abordat aspecte canonice, ecumenice, economice etc; au dat o declaraţie cu privire la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, în care îi îndeamnă pe credincioşii catolici şi pe toţi oamenii de bună credinţă să participe la vot deoarece "cetăţenii catolici au datoria morală de a-şi exercita cu responsabilitate drepturile cetăţeneşti şi de a participa la viaţa politică".

Punând în practică faptele de milostenie, episcopii au vizitat centrul diecezan Caritas şi Căminul de bătrâni "Sfânta Elisabeta", unde s-au întâlnit cu persoanele vârstnice din acest cămin şi cu angajaţii şi s-au rugat la mormântul răposatului episcop Tempfli József.

Episcopii au vizitat Cetatea Oradea şi s-au rugat pe pragul primei catedrale catolice ridicate de sfântul Ladislau acum aproape o mie de ani, recent descoperite de arheologi, iar apoi au celebrat sfânta Liturghie în biserica din cetate. În ultima zi au celebrat sfânta şi dumnezeiasca Liturghie în rit greco-catolic în biserica Seminarului din Oradea.

S-a stabilit ca următoarea sesiune ordinară a Conferinţei Episcopilor Catolici din România să se desfăşoare la Cluj-Napoca, la sediul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, în perioada 3-5 mai 2017.

Conferinţa Episcopilor din România îi reuneşte pe toţi episcopii romano-catolici şi greco-catolici din ţara noastră şi exprimă unitatea Bisericii locale şi comuniunea cu urmaşul lui Petru, Sfântul Părinte papa Francisc.

Pr. Francisc Ungureanu,
secretar general


Sursă: ercis.ro

sábado, 17 de septiembre de 2016

DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI / DOMINGO DESPUÉS DE LA EXALTACIÓN DE LA SANTA CRUZ




Gal 2,16-20: Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Isus, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă). Căci, eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

Mc 8,34-9,1: Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.


Gal 2,16-20: Pero como sabemos que el hombre no es justificado por las obras de la Ley, sino por la fe en Jesucristo, hemos creído en él, para ser justificados por la fe de Cristo y no por las obras de la Ley. Ahora bien, si al buscar nuestra justificación en Cristo, resulta que también nosotros somos pecadores, entonces Cristo está al servicio del pecado. Esto no puede ser, porque si me pongo a reconstruir lo que he destruido, me declaro a mí mismo transgresor de la Ley. Pero en virtud de la Ley, he muerto a la Ley, a fin de vivir para Dios. Yo estoy crucificado con Cristo, y ya no vivo yo, sino que Cristo vive en mí: la vida que sigo viviendo en la carne, la vivo en la fe en el Hijo de Dios, que me amó y se entregó por mí.

Mc 8,34-9,1: Entonces Jesús, llamando a la multitud, junto con sus discípulos, les dijo: «El que quiera venir detrás de mí, que renuncie a sí mismo, que cargue con su cruz y me siga. Porque el que quiera salvar su vida, la perderá; y el que pierda su vida por mí y por la Buena Noticia, la salvará. ¿De qué le servirá al hombre ganar el mundo entero, si pierde su vida? ¿Y qué podrá dar el hombre a cambio de su vida? Porque si alguien se avergüenza de mí y de mis palabras en esta generación adúltera y pecadora, también el Hijo del hombre se avergonzará de él cuando venga en la gloria de su Padre con sus santos ángeles». Y les decía: «Les aseguro que algunos de los que están aquí presentes no morirán antes de haber visto que el Reino de Dios ha llegado con poder».

sábado, 3 de septiembre de 2016

DUMINICA 11 dR (a Datornicului nemilostiv) / DOMINGO 11º DESPUÉS DE PENTECOSTÉS (del Deudor despiadado)



1Cor 9,2-12: Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul. Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta este. N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem? N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa? Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra? Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, şi legea acestea? Căci în Legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră". Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? Sau în adevăr pentru noi zice? Căci pentru noi s-a scris: "Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră, cu nădejdea că va avea parte de roade". Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale voastre? Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.

Mt 18,23-35: De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.


1Cor 9,2-12: Quizás otros no me reconozcan como apóstol, pero vosotros sí tenéis que reconocerme como tal, porque el hecho de que seáis creyentes en el Señor prueba que en verdad lo soy. Esta es mi respuesta a los que me critican: Yo también tengo el derecho de recibir comida y bebida,  y de llevar conmigo una esposa cristiana, como los otros apóstoles, y los hermanos del Señor, y Cefas. ¿O acaso Bernabé y yo somos los únicos que no tenemos derecho a ser mantenidos por la comunidad?  ¿Quién que sirve como soldado corre con sus propios gastos? ¿Quién que cultiva un viñedo no come de sus uvas? ¿Quién que cuida las ovejas no toma de la leche que ordeña?  Y no vayáis a creer que esta es solo una opinión humana, porque la ley de Moisés también lo dice.  Pues está escrito en el libro de la ley: “No pongas bozal al buey que trilla.” Y esto no significa que Dios se preocupe de los bueyes, sino que se preocupa de nosotros, porque la ley se escribió por causa nuestra, pues tanto el que ara la tierra como el que trilla el grano deben hacerlo con la esperanza de recibir su parte de la cosecha.  Así que, si hemos sembrado en vosotros una semilla espiritual, no es mucho pedir que cosechemos de vosotros algo de lo material. Si otros tienen tal derecho sobre vosotros, con mayor razón nosotros. Sin embargo, no hemos hecho uso de ese derecho, sino que hemos venido soportándolo todo por no estorbar el anuncio del evangelio de Cristo. 

Mt 18,23-35: “Por eso, el reino de los cielos se puede comparar a un rey que quiso hacer cuentas con sus funcionarios.  Había comenzado a hacerlas, cuando le llevaron a uno que le debía muchos millones. Como aquel funcionario no tenía con qué pagar, el rey ordenó que lo vendieran como esclavo, junto con su esposa, sus hijos y todo lo que tenía, a fin de saldar la deuda.  El funcionario cayó de rodillas delante del rey, rogándole: ‘Señor, ten paciencia conmigo y te lo pagaré todo.’  El rey tuvo compasión de él, le perdonó la deuda y lo dejó ir en libertad. Pero al salir, aquel funcionario se encontró con un compañero que le debía una pequeña cantidad. Lo agarró del cuello y lo ahogaba, diciendo: ‘¡Págame lo que me debes!’  El compañero se echó a sus pies, rogándole: ‘Ten paciencia conmigo y te lo pagaré todo.’ Pero el otro no quiso, sino que le hizo meter en la cárcel hasta que pagara la deuda.  Esto disgustó mucho a los demás compañeros, que fueron a contar al rey todo lo sucedido.  El rey entonces le mandó llamar y le dijo: ‘¡Malvado!, yo te perdoné toda aquella deuda porque me lo rogaste.  Pues también tú debiste tener compasión de tu compañero, del mismo modo que yo tuve compasión de ti.’  Tanto se indignó el rey, que ordenó castigarle hasta que pagara toda la deuda". Jesús añadió: –Esto mismo hará con vosotros mi Padre celestial, si cada uno no perdona de corazón a su hermano.

domingo, 12 de junio de 2016

DUMINICA 7 DUPĂ PAŞTI (a Sf. Părinţi de la Niceea) / DOMINGO 7º DESPUÉS DE PASCUA (de los Santos Padres de Nicea)


Fap 20,16-18.28-36: Căci Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii.  Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii.  Şi când ei au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi cum m-am purtat cu voi, în toată vremea, din ziua cea dintâi, când am venit în Asia,  Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.  Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma.  Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.  Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.  Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi.  Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni;  Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.  Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.  Şi după ce a spus acestea, plecându-şi genunchii, s-a rugat împreună cu toţi aceştia.

Io 17,1-13: Acestea a vorbit Isus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească.  Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care  Tu i-ai dat Lui.  Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe Care L-ai trimis.  Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit.  Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea.  Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit.  Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine;  Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis.  Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.  Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei.  Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi.  Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.  Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.
Hech. 20,16-18.28-36: Pablo había resuelto pasar de largo por Éfeso, para no perder tiempo en Asia. Se daba prisa, porque quería estar, si le era posible, el día de Pentecostés en Jerusalén. Desde Mileto envió a llamar a los presbíteros de la Iglesia de Éfeso. Cuando llegaron donde él, les dijo: «Vosotros sabéis cómo me comporté siempre con vosotros, desde el primer día que entré en Asia, «Tened cuidado de vosotros y de toda la grey, en medio de la cual os ha puesto el Espíritu Santo como vigilantes para pastorear la Iglesia de Dios, que él se adquirió con la sangre de su propio hijo. «Yo sé que, después de mi partida, se introducirán entre vosotros lobos crueles que no perdonarán al rebaño; y también que de entre vosotros mismos se levantarán hombres que hablarán cosas perversas, para arrastrar a los discípulos detrás de sí. Por tanto, vigilad y acordaos que durante tres años no he cesado de amonestaros día y noche con lágrimas a cada uno de vosotros. «Ahora os encomiendo a Dios y a la Palabra de su gracia, que tiene poder para construir el edificio y daros la herencia con todos los santificados. «Yo de nadie codicié plata, oro o vestidos. Vosotros sabéis que estas manos proveyeron a mis necesidades y a las de mis compañeros. En todo os he enseñado que es así, trabajando, como se debe socorrer a los débiles y que hay que tener presentes las palabras del Señor Jesús, que dijo: Mayor felicidad hay en dar que en recibir.» Dicho esto se puso de rodillas y oro con todos ellos.

Jn. 17,1-13: Así habló Jesús, y alzando los ojos al cielo, dijo: «Padre, ha llegado la hora; glorifica a tu Hijo, para que tu Hijo te glorifique a ti. Y que según el poder que le has dado sobre toda carne, dé también vida eterna a todos los que tú le has dado. Esta es la vida eterna: que te conozcan a ti, el único Dios verdadero, y al que tú has enviado, Jesucristo. Yo te he glorificado en la tierra, llevando a cabo la obra que me encomendaste realizar. Ahora, Padre, glorifícame tú, junto a ti, con la gloria que tenía a tu lado antes que el mundo fuese. He manifestado tu Nombre a los hombres que tú me has dado tomándolos del mundo. Tuyos eran y tú me los has dado; y han guardado tu Palabra. Ahora ya saben que todo lo que me has dado viene de ti; porque las palabras que tú me diste se las he dado a ellos, y ellos las han aceptado y han reconocido verdaderamente que vengo de ti, y han creído que tú me has enviado. Por ellos ruego; no ruego por el mundo, sino por los que tú me has dado, porque son tuyos; y todo lo mío es tuyo y todo lo tuyo es mío; y yo he sido glorificado en ellos. Yo ya no estoy en el mundo, pero ellos sí están en el mundo, y yo voy a ti. Padre santo, cuida en tu nombre a los que me has dado, para que sean uno como nosotros. Cuando estaba yo con ellos, yo cuidaba en tu nombre a los que me habías dado. He velado por ellos y ninguno se ha perdido, salvo el hijo de perdición, para que se cumpliera la Escritura. Pero ahora voy a ti, y digo estas cosas en el mundo para que tengan en sí mismos mi alegría colmada.