lunes, 26 de diciembre de 2016

Pastorala de Crăciun a PF Lucian


† Cardinal Lucian
prin harul şi mila Bunului Dumnezeu,
Arhiepiscop și Mitropolit
al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș,
Arhiepiscop Major
al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,
în deplină comuniune de credinţă
cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei
Onoratului cler împreună slujitor,
cuvioşilor călugări şi călugăriţe,
 iubiţilor credincioşi greco-catolici
şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți fii sufletești,

De Sărbătoarea Nașterii Domnului, frumusețea Evangheliei atinge inimile noastre într-un fel cu totul aparte. Dumnezeu Cel Mare și Puternic se face Prunc slab și neputincios, pentru ca noi să îndrăznim să Îl iubim; prunc fiind, vine să se încredințeze în mâinile noastre. Luând asupra Sa natura umană, Dumnezeu ne îmbracă din nou cu natura divină, aducând mântuire și eliberare pentru întreaga omenire.

“Quod non est assumptum, non est sanatum” ne spune Sf. Grigore de Nazianz. Toate au fost asumate, toate iertate, toate însănătoșite prin Întruparea Logosului Divin. Dumnezeu s-a făcut om cu adevărat, întru toate asemenea nouă, în afară de păcat. Păcatul strămoşesc nu l-a moştenit, fiindcă Întruparea „s-a făcut” de la Spiritul Sfânt şi din Maria, Fecioara Preacurată, cea plină de har. De aceea, firea noastră omenească, înnoită prin Întruparea Fiului, este chemată după exemplul Maicii Sfinte la o nouă Creație, la un nou început. Păcatul nu este nimic altceva decât răzvrătirea noastră la a fi asemenea cu Dumnezeu, tocmai când, paradoxal, ne doream mai mult ca oricând acest lucru în mod greșit, ascultând șuieratul șarpelui din Grădina Raiului. Făcându-se asemenea nouă, Mântuitorul ne arată în schimb adevărata cale, revelându-ne iubirea și îndurarea lui Dumnezeu: „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Parcurgând istoria poporului lui Israel, putem contempla o cale lungă prin care Dumnezeu se face cunoscut, se descoperă încetul cu încetul, se face prezent în mijlocul oamenilor, prin cuvinte și fapte concrete: trimite mijlocitori, precum Moise, Profeții si Judecătorii, care comunică poporului voința Sa și amintesc mereu cât este de exigent Legământul încheiat între popor și Dumnezeu. Împlinirea acestor făgăduințe o contemplăm la Sfânta Întrupare a Cuvântului. Acum Revelația ajunge la plinătate. În Isus din Nazaret, icoană a Tatălui, Creatorul coboară în chip real în mijlocul poporului Său, vine să cerceteze omenirea într-un mod care depășește orice așteptare: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (In 1,18).

Iubiți frați în Cristos,

Crăciunul ne aduce aminte de un Prunc înfășat și culcat în iesle, mic și neajutorat, născut într-o lume mare și întunecoasă precum peștera din icoane. Lângă El stă o Maică ce contemplă, luminată de o nespusă bucurie. În numele întregii omeniri Ea a oferit neprihănit lăcaș Împăratului Cerurilor. Stă de asemenea Iosif, visător ca înaintemergătorul său din Egiptul de altădată, ce lasă ca visele și îngerii să-i învingă dubiile din suflet. Stăm și noi, împreună cu ei, cântând: „Pe Fiul în al Său nume, Tatăl L-a trimis în lume…” și ne bucurăm împreună cu îngerii, păstorii și magii, pentru că acest Prunc plăpând din staul, Dumnezeul Cerurilor fiind, a vrut să vină la noi. Nu putem pătrunde pe deplin taina aceasta, putem doar contempla. Profetul Isaia ne spune: „Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre” (Isaia 55, 8-9). Aici stă de fapt minunea cea mare: acum, de Crăciun, Creatorul coboară din Cer, ia asupra Sa firea omenească și căile noastre se întâlnesc. Timpul și spațiul sunt covârșite de prezența Dumnezeului Puterilor Cerești, Om printre oameni. Nu mai există clipă sau loc în care El să nu fie prezent, iar prezența Lui face spațiu bucuriei, alungând teama: „Nu vă temeţi, căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul, că vi S-a născut astăzi Mântuitorul, Care este Cristos Domnul” (Luca 2, 10 – 11).

Din păcate, cu ocazia Praznicului Nașterii Mântuitorului, nu ne amintim doar de lucruri frumoase. Ne amintim și de faptul că pentru Isus, Maria și Iosif, ușile locuitorilor din Betleem sunt încuiate. În mod inevitabil apare întrebarea: cum ar sta oare lucrurile dacă Sfânta Familie ar căuta lăcaș, bătând la ușa casei noastre, astăzi în anul 2016? Ce se întâmplă atunci când bate Isus la ușile societăților noastre, ce se întâmplă atunci când bate la ușa Europei și a lumii de astăzi? „La ai săi a venit și ai săi nu L-au primit” (In 1,11). Are oare astăzi Dumnezeu un loc în viața și în gândirea noastră, într-o lume „inteligentă” în care, pentru a fi considerată „serioasă”, gândirea trebuie să excludă „ipoteza Dumnezeu”? Îi contemplăm astăzi pe păstori spunându-și unul altuia: „Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (cf. Lc 2,15). O sfântă curiozitate îi impinge să-L vadă în iesle pe acest Prunc, vestit de îngeri ca Mesia cel mult-așteptat. De ce nu ne-am lăsa și noi cuprinși de curiozitatea de a-L vedea mai de aproape pe Prunc?

Dragi credincioși,

Ne descoperim de multe ori atât de plini de noi înșine, încât Dumnezeu nu mai are loc. Atât de plini de urgențele și prioritățile noastre moderne, încât cei de lângă noi rămân afară. Crăciunul vine să ne provoace tocmai în modul nostru de a vedea lumea și pe noi înșine. Nașterea Domnului ne cere să ne convertim simțirile, dar și inteligența, voința și rațiunea, până la a reevalua raportul nostru cu realitatea. Privind la Pruncul plăpând din ieslea Betleemului, suntem chemați să descoperim că El este prezent și viu în lumea în care trăim, și să începem, poate pentru prima dată, să-I percepem prezenta la ușa vieții noastre. Să îl rugăm de aceea pe Domnul pentru ca sfânta curiozitate și intima bucurie a păstorilor să ne atingă și pe noi în ziua de Crăciun. Să mergem și noi, în spirit, grăbiți, la Betleem! Ca să-L putem găsi și vedea pe Pruncul cel culcat în iesle, pe urmele magilor și a păstorilor, va trebui să ne plecăm nu doar genunchii, ci și inimile, exclamând: „Taină străină văd şi preamărită: cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Cristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl preamărim!”.

Dimpreună cu Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Preasfinția Sa Claudiu, Vă dorim din inimă sărbători sfinte și binecuvântate, care să Vă apropie și mai mult de Isus, Cel care vine.

Cu arhierești binecuvântări,

† Cardinal Lucian
Arhiepiscop și Mitropolit
Arhiepiscop Major

lunes, 19 de diciembre de 2016

Mini-Concert de colinde pregătit de copii Bisericii din Alicante


În Duminica de dinaintea Naşterii Domnului, în Biserica Greco-Catolică Sfântul Nicolae din Alicante, după Sfânta Liturghie, am avut privilegiul să primim colindători, care ne-au vestit Naşterea Domnului nostru Isus Hristos.

Într-o zi mohorâtă, ploioasă, în care ne-am udat umbrelele şi pantofi în drumul spre Biserică, am fost luminaţi de copii bisericii noastre, care cu colind străbun şi poezii alese, ne-au arătat, din nou, că inocenţa şi puritatea sufletelor celor mici, aduc rod grozav în sufletele celor mari. Înlăcrimaţi, dar zâmbitori, părinţii şi creştinii prezenţi în Biserică, au ascultat cu mare dor şi melancolie în suflet, vestea cea bună, transmisă minunat prin poezie şi colind. Printre aplauze, se auzea ploaia de afară, însă nu mai avea nici un efect negativ şi demoralizant, deoarece cu toţii se bucurau de momentul oferit de aceşti minunaţi copii asortaţi, emoţionaţi şi de-a dreptul impresionanţi. Lumina luceafărului, care lumina pruncul Isus, a strălucit din nou în Biserica noastră şi în inimile noastre, prin minunaţii noştri copii.
Bineînţeles, că la finalul programului, toţi copii au fost răsplătiţi de către Moş Crăciun cu câte un cadou, pe care l-a lăsat sub bradul împodobit chiar de ei.

Felicitări Doamnei preotese Roxana, pentru că a realizat acest program, şi tuturor copiilor, şi părinţilor, care cu toate că vremea a fost foarte ploioasă, au venit la întâlnirea cu Isus Pruncul.

Pr. Radu Bokor


Sursă: www.egco.ro

miércoles, 14 de diciembre de 2016

Vizită pastorală la León



După întâlnirea preoţilor greco-catolici din Spania care a avut loc la Madrid şi condusă de Preasfinţia Sa Virgil Bercea, responsabilul diasporei, ţinând cont de îndemnul Preasfinţiei Sale, părintele protopop Vasile Buda, împreună cu părintele Claudiu Sferle, paroh al Parohiei Sfântul Nicolae din Calahorra, au făcut o vizită pastorală în Parohia părintelui Călin Băgăcian la León.

Părintele Băgăcian ne-a prezentat realitatea parohiei domniei sale, necesităţile, problemele pastorale cât şi planurile legate de biserica parohială.

Văzând prezentată, de către părintele paroh, viaţa comunităţii româneşti leoneze, a rezultat, rolul important al prezenţei preotului în mijlocul comunităţii care, chiar daca este departe de casă, are nevoie de asistenţă spirituală şi sacramentală. Această concluzie este comună cu realităţile celorlalte comunităţi din Spania, respectiv diasporă.Mulţumim părintelui Călin Băgăcian pentru disponibilitatea cu care ne-a primit, si ne-a împărtăşit experienţa dânsului în lucrarea pe care o face în Via Domnului.

Pr. Claudiu Sferle


Sursă: www.egco.ro

martes, 6 de diciembre de 2016

Hramul parohiei din Alicante



Cu ajutorul Domnului, azi în sfânta zi de marţi 6 decembrie, am sărbătorit Hramul Bisericii noastre Române Unite cu Roma, Greco-Catolice din Alicante, Spania. 

Sfântul Nicolae a fost prezent fizic, în chipul relicvei Sfântului, care a fost adorată, venerată şi binecuvântată de toţi cei prezenţi în sânul Bisericii.Am avut privilegiul de o zi însorită, după ce, pe tot parcursul nopţii a plouat, însă ziua prăznuirii Sfântului Nicolae a adus cu sine şi lumina soarelui, şi odată cu ea, şi creştinii români în Biserica noastră. 

Bucuria a fost într-o continuă ascendenţă, deoarece am avut parte de vizite alese, precum ministrul plenipotenţiar, seful oficiului consular de la Castellon de la Plana, domnul Dragoş Ţigău, mai apoi, marii interpreţi de muzică folclorică, domnul Adrian Baciu şi domnul Irinel Popa, care, venit tocmai din România, spunea: „că se simte ca şi acasă”, după ce ne-a interpretat, cu multă dăruire, câteva colinde străbune.

După terminarea Sfintei Liturghii, încununată cu binecuvântarea oferită de Părintele Radu Bokor cu relicva Sfântului Nicolae, au fost unşi cu untdelemn toţi credincioşii prezenţi, după care toţi copii au primit, binemeritatul cadou de la Sfântul Nicolae. După care, cu toţii au fost invitaţi să participe la o agapă frăţească. 

Toţi cei prezenţi s-au bucurat împreună, atât de bucuria copiilor care-şi deschideau cadourile cu mare veselie, cât şi de faptul că, au reuşit să se unească cu toţii în Hristos, prin Prăznuirea Sfântului Nicolae.


Sursă: www.egco.ro

sábado, 3 de diciembre de 2016

Duminica 27 dR (a Vindecării femeii gârbove) / Domingo 27º después de Pentecostés (de la Curación de la mujer encorvada)



Ef 6,10-17: În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Lc 13,10-17: Şi învăţa Isus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; Iar Isus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Isus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.


Ef 6,10-17: Por lo demás, fortaleceos en el Señor y en el poder de su fuerza. Vestíos de toda la armadura de Dios, para que podáis hacer frente a las intrigas del diablo; porque nuestra lucha no es contra sangre ni carne, sino contra principados, contra autoridades, contra los gobernantes de estas tinieblas, contra espíritus de maldad en los lugares celestiales. Por esta causa, tomad toda la armadura de Dios, para que podáis resistir en el día malo, y después de haberlo logrado todo, quedar firmes. Permaneced, pues, firmes, ceñidos con el cinturón de la verdad, vestidos con la coraza de justicia y calzados vuestros pies con la preparación para proclamar el evangelio de paz. Y sobre todo, armaos con el escudo de la fe con que podréis apagar todos los dardos de fuego del maligno. Tomad también el casco de la salvación y la espada del Espíritu, que es la palabra de Dios.

Lc 13,10-17: Enseñaba Jesús en una sinagoga en sábado, y había allí una mujer que desde hacía dieciocho años tenía espíritu de enfermedad, y andaba encorvada y en ninguna manera se podía enderezar. Cuando Jesús la vio, la llamó y le dijo: —Mujer, eres libre de tu enfermedad. Puso las manos sobre ella, y ella se enderezó al momento y glorificaba a Dios.  Pero el alto dignatario de la sinagoga, enojado de que Jesús hubiera sanado en sábado, dijo a la gente: — Seis días hay en que se debe trabajar; en estos, pues, venid y sed sanados, y no en sábado. Entonces el Señor le respondió y dijo: — ¡Hipócrita!, ¿no desatáis vosotros vuestro buey o vuestro asno del pesebre y lo lleváis a beber en sábado?  Y a esta hija de Abraham, que Satanás había atado dieciocho años, ¿no se le debía desatar de esta ligadura en sábado?  Al decir él estas cosas, se avergonzaban todos sus adversarios; pero todo el pueblo se regocijaba por todas las cosas gloriosas hechas por él.