miércoles, 5 de diciembre de 2018

Centenarul Unirii în Alicante


Pe 2 decembrie a.c., comunitatea românească din Alicante (Spania) s-a unit cu România pentru câteva ore, marcând Centenarul Marii Uniri.

«Am avut privilegiul să împărtășim cultura noastră spaniolilor din Alicante și totodată spaniolii din zona veche a orașului au dorit să ne împărtășească cultura locului. Astfel, sărbătoarea Unirii, a fost celebrată nu doar în amintirea României Unite, ci și pentru unitatea celor două națiuni care conviețuiesc aici. I-am comemorat pe cei doi patroni spirituali ai orașului Alicante, Sfântul Roque *(San Roque – pe care-l avem în biserica noastră) și pe Sfântul Nicolae *(San Nicolas – adus pentru acest eveniment de la Catedrala din Alicante)».

Evenimentul a început cu Sfânta Liturghie, celebrată în Templul “San Roque” de Biserica greco-catolică “Sfântul Nicolae” din Alicante. După predica părintelui Alberto Andres Domninquez, cancelar al cardinalului Carlos Osoro din Madrid, a luat cuvântul preotul Vicente Martinez, vicar general, manifestându-și bucuria de a fi alături de comunitatea românească și totodată regretul episcopului locului care nu a reușit să fie prezent. Domnul Dragoș Țigău, consul al României la Castellón de la Plana, a împărtășit  bucuria de a fi alături de noi și de Biserica greco-catolică, atât de importantă la momentul Unirii României, punctând faptul că episcopul Iuliu Hossu a avut privilegiul de a citi în 1918 declarația de independență mulțimii adunate la Alba Iulia. La final, profesorul de istorie dr. Laurențiu Bărbieru a ținut o scurtă prelegere istorică, de la daci și romani până în momentul Marii Uniri, punctând toate etapele premergătoare Unirii de la 1918.

Grupul spaniol “Danza Cresol” a oferit celor prezenți un dans tradițional alicantin în fața edificiului de cult și în “Plaza del Puente”, loc central al orașului, unde grupul “Codrișorul” al Asociației ARIPI Alicante a dansat începând cu membrii cei mici, apoi cei mari, până când la horă, s-au încumetat a se uni atât românii cât și spaniolii prezenți la eveniment.

Preparatele culinare nu au fost de neglijat, pentru că paella alicantină a fost nelipsită, împreună cu mititeii tradiționali românești, ajunși în Spania grație magazinului românesc prezent în orașul Alicante.

Toți cei prezenți au plecat cu o mare bucurie în suflet pentru că au reușit să-și aline puțin dorul de țară, de obiceiurile românești.

Un gând de mulțumire tuturor celor prezenți, asociațiilor spaniole și românești din Spania, care au făcut ca acest eveniment să fie posibil!

Pr. Bokor Radu



Sursa: www.egco.ro

viernes, 4 de mayo de 2018

Întâlnirea anuală a Ordinariatului la Madrid / Reunión anual del Ordinariato en Madrid



În data de 29 aprilie până pe 1 mai 2018, a avut loc a doua întâlnire a Ordinariatului pentru catolicii orientali din Spania, organizat de către Cardinalul Carlos Osoro Sierra, cu preoţii orientali din Spania. La această întâlnire au participat aproximativ 30 de preoţi orientali: indieni siro-malabarezi şi greco-catolici ucrainieni şi români, dintre care: Pr. Protopop Vasile Buda – Madrid, Pr. Gheorghe Boroş - Almeria, Pr. Sorin Catrinescu – Granada, Pr. Călin Băgăcian – Leon, Pr. Daniel Lazăr – Ciudad Real, Pr. Radu Bokor – Alicante, Pr. Claudiu Sferle – Calajorra.

Pe lângă prezenţa frăţească a Emineţei sale Carlos Osoro, ne-am bucurat de prezenţa părintelui secretar al Ordinariatului Alberto Andres Dominguez, care a prezentat diverse aspecte de caracter juridic, care pot afecta toate diecezele spaniole, şi chiar Ordinariatul. Acestea sunt urmatoarele: inregistrarea preotului la registrul civil, ca sacramentul Căsătoriei săvârşit în biserică, să capete şi valoare civilă, aplicarea legislaturii cu privire la protecţia de date private, etc. Prezent au mai fost şi vicarul de Pastorală Socială a diecezei de Madrid împreună cu Pr. Prof. Dr. MiguelCampo Ibañez – Consilier.

Aşa ca şi anul trecut, această ocazie a servit, ca preoţii să se poată reîntâlni unii cu alţii, şi mai ales cu responsabilul Ordinariatului, schimbând astfel păreri şi experiente pastorale, şi astfel s-au putut bucura aceste zile de o comuniune atât sacerdotală, cât şi ecclezială.


Los días 29 y 30 de abril tuvo lugar el segundo encuentro del cardenal Osoro, como ordinario propio de los fieles para los ritos orientales, con los sacerdotes que los atienden. Participaron unos treinta sacerdotes ucranianos, rumanos e indios pertenecientes a los ritos bizantinos y siro-malabar en una jornada que empezó con la oración de laudes, organizadas por los sacerdotes greco-católicos rumanos.

Después, el purpurado habló sobre la necesidad de una conversión pastoral, que lleve a poner la mirada en Cristo, quien no se cansa de amar, de perdonar, de cogernos sobre sus hombros, y no se cansa de decirnos, como a María Magdalena «no está aquí». El ordinario invitó a sus sacerdotes a renovar permanentemente el encuentro con Cristo, a llevar a todos la dulce y confortadora alegría del Evangelio y a mantener actual el mensaje del Evangelio.

A continuación tuvo lugar la celebración de la Eucaristía en la que cada grupo participó con cantos propios de sus comunidades y países. Por la tarde, el canciller secretario del Ordinariato, Alberto Andrés Domínguez, trató sobre diversos asuntos de carácter jurídicos que afectan a todas las diócesis españolas y, por tanto, también al Ordinariato, como son el registro de los sacerdotes para la validez civil de los matrimonios eclesiásticos, la aplicación de la ley de protección de datos, etc.

A continuación, el vicario de Pastoral Social de la diócesis de Madrid habló sobre los retos actuales de la evangelización con migrantes, ya que esta es la tarea primera que tienen que atender los sacerdotes pertenecientes al Ordinariato. La tarde finalizó con la oración de vísperas preparadas por los sacerdotes greco-católicos ucranianos.

Al igual que sucedió en el encuentro del año pasado, también en esta ocasión estos días han servido para que los sacerdotes del Ordinariato puedan encontrarse con su pastor y hablar con él, han podido compartir sus experiencias pastorales y han vivido unos días de comunión eclesial y sacerdotal.


Sursă / Fuente: Episcopia Greco-Catolică de Oradea / Arzobispado de Madrid

lunes, 9 de abril de 2018

Papa Francisc numește un Vizitator Apostolic pentru românii din diaspora


Astăzi luni 9 aprilie 2018, Sfântul Părinte Papa Francisc l-a numit în funcția de Vizitator Apostolic pentru credincioșii greco-catolici români din Europa occidentală pe Părintele Cristian Dumitru Crișan din clerul Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș, actualmente Rector al Misiunii Greco-Catolice Române din Franța și Notar al Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică.
Părintele Cristian Dumitru Crișan
S-a născut pe data de 11 octombrie 1981 în localitatea Sântu, județul Mureș. După studiile efectuate la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Blaj, în anul 2003 a fost trimis la Roma cu o bursă din partea Congregației pentru Bisericile Orientale, fiind alumn al Colegiului Pontifical „Pio Romeno”.
În anul 2007 a obținut Bacalaureatul în Teologie la Ateneul Pontifical „Sant’Anselmo”, iar ulterior Licența și Doctoratul în Drept Canonic la Institutul „Utriusque Iuris” al Universității Pontificale a Lateranului în 2010, respectiv în 2012.
În anul 2008 a fost hirotonit preot la București de către Preasfinția Sa Mihai Frățilă.
În anul 2012, la recomandarea Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Arhiepiscopul de Paris l-a numit Rector al Misiunii Greco-Catolice și Paroh al Parohiei „Sfântul Gheorghe” din Paris, iar din anul 2016 este Judecător al Tribunalului Provincial de Primă instanță al Arhiepiscopiei de Paris, activități pe care le va desfășura în continuare.
Cunoaște limbile: franceză, italiană și engleză.

sábado, 7 de abril de 2018

Pastorala de Paști a PF Lucian


† Cardinal Lucian
prin harul şi mila Bunului Dumnezeu,
Arhiepiscop și Mitropolit
al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș,
Arhiepiscop Major
al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,
în deplină comuniune de credinţă
cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei

Onoratului cler împreună slujitor,
cuvioşilor călugări şi călugăriţe,
 iubiţilor credincioşi greco-catolici
şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți fii sufletești,

„De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său.”
Cu aceste cuvinte din predica sa în Duminica Învierii Mântuitorului, Sfântul Ioan Gură de Aur îi cheamă pe creștini la bucurie. Este o bucurie izvorâtă din certitudinea de a fi mântuiți prin trecerea din moarte la viață a Celui care are putere de a birui răul și suferința. De aceea cântăm cu toții: „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.
Omul încununează întreaga creaţie a lui Dumnezeu. Precum în slujba Bisericii cununa se așază pe capetele mirilor, la fel Domnul Cel Atotputernic îl așază pe om peste tot ceea ce a făurit în lume. Astfel, prin porunca de a stăpâni pământul adresată lui Adam, Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi să fim stăpâni peste tot ceea ce El a creat: să stăpânim și să nu ne lăsăm stăpâniți; să fim liberi și să nu ne lăsăm înrobiți de nimic din ceea ce este creat. Suntem cu toții chemați la a ne descoperi demnitatea cu care ne-a înzestrat Creatorul, fiind fiecare dintre noi icoana și asemănarea acelui Dumnezeu care din nimic a făcut cerul și pământul.
Această ordine perfectă, dorită și rânduită de Creator, a fost distrusă de păcatul neascultării care l-a împins pe Adam să se ascundă de Dumnezeu. În vacarmul și în iureșul mileniului al treilea, omul post-modern trăiește aceeași dramă a însingurării, robit de vicii și de muncă, fragilizat de superficialitatea raporturilor umane. Cu toate acestea, ființa umană continuă prin însăși natura ei să caute binele, lumina și armonia. În cămara conștiinței sale, nu reușește să înăbușe șoapta Celui care l-a creat și care speră și așteaptă mereu ca fiul  risipitor să se întoarcă acasă.
Omul nu poate trăi departe de Dumnezeu, nu poate exista fără Dumnezeu. Sistemele ateiste și persecuțiile împotriva Bisericii din secolul trecut au dovedit-o pe deplin. Din toate aceste încercări, Biserica a ieșit înnoită, purificată, iar lacrimile și sângele mucenicilor i-au reînnoit haina de nuntă pentru Mirele Cristos.

Iubiți credincioși,

Despre Învierea lui Isus ne vorbesc, înainte de toate, paginile Evangheliilor. Sfânta Scriptură zugrăvește Învierea ca fiind cheia de lectură a întregii existențe pământești a Domnului: toate minunile şi semnele de El săvârșite, doar în Înviere își găsesc înțelesul desăvârșit. Contemplând paginile acestor Evanghelii, așa cum o facem de exemplu în Joia Mare, descoperim un lucru minunat: Dumnezeu a transformat moartea în biruinţă pentru Fiul Său şi, prin El, pentru noi şi pentru întreaga omenire. În sensul acesta, semnul Învierii Domnului nu este doar descoperirea mormântului gol, ci este înainte de toate o întâlnire cu Domnul înviat. Într-un fel sau altul toți Îl întâlnesc pe Mântuitorul în acele locuri în care au vieţuit împreună cu Isus: la Ierusalim şi în Galileea. Ce înseamnă pentru noi acest lucru? Înseamnă că Domnul ne apare şi nouă acolo unde L-am cunoscut: în satele şi oraşele noastre, pe altarele bisericuţelor noastre, acolo unde am auzit întâia oară vorbindu-se despre El, acolo unde doi sau trei ne reunim în numele Lui. Acolo auzim şi noi acel duios şi plin de speranţă: Pace vouă!
Toate aceste adevăruri le mărturisim ori de câte ori recităm Simbolul Credinței: ”S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat, a pătimit și S-a îngropat”. Până aici sunt toate fapte istorice. Însă Crezul continuă: „și a înviat a treia zi”. Ce înseamnă acest lucru ? Înseamnă că realitatea Învierii Domnului este accesibilă doar celui care o privește cu ochii credinței, celui care e capabil să recite Crezul până la capăt. Pentru unul ca acesta, moartea nu va fi altceva decât o trecere spre adevărata viață. Așa a fost pentru Isus din Nazaret și așa va fi pentru toți ucenicii Lui. Cel care crede că Isus este Domnul nu trebuie să aibă teamă de propria moarte, fiindcă nici măcar moartea nu îl va putea despărți de iubirea Domnului Său, așa cum mărturiseşte psalmistul: „Unde mă voi duce de la Spiritul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginea mării şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta” (Psalmul 138, 7-10).

Dragi credincioși,

Isus ne eliberează de iluzia pe care Satana vrea să ne-o inoculeze: aceea că am fi abandonați propriului destin și în final, morții. Și de aceea, din dimineața de duminică și din acea grădină a Învierii, speranţa luminează cele mai întunecoase unghere ale existenței oamenilor. Înviind din morți, Isus conduce omenirea înspre starea dintru început: cea în care omul nu mai moare.
Împreună cu Apostolul Petru în casa sutașului Corneliu putem și noi să spunem că „Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate nu la tot poporul, ci nouă martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din morţi” (Fapte 10, 40-41). Alături de comunitatea Bisericii, îl vedem și noi pe Cel înviat în Euharistie, mâncăm și bem și noi la masa Lui, îl întâlnim și noi pe Cel ce a călcat stăpânirea morţii, cu moartea pe moarte călcând. Mormântul gol ne trimite astfel la ceva mult mai important: Isus nu mai este în mormânt, ci este prezent în Biserica Lui. Acolo primim Trupul Lui, acolo devenim mădularele Lui.
Alături de Fecioara Sfântă, Maica Bisericii, să ne apropiem și să intrăm tot mai adânc, pe an ce trece, în misterul de iubire și de lumină al Învierii. Ea, cea care a crezut Cuvântului lui Dumnezeu chiar și în fața răstignirii, ne va conduce și pe noi pe calea cea strâmtă a credinței. Dacă ne vom încredința ocrotirii Ei materne, inimile noastre vor deveni asemenea cu Inima Ei: un tezaur al prezenței lui Dumnezeu. Maria, cinstită în icoane ca ”Cea care ne arată Calea”, ne va fi întotdeauna ocrotitoare pe calea înspre Fiul ei cel Înviat. Amin!

Dimpreună cu Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Vă doresc tuturor sărbători pascale binecuvântate.

Cristos a înviat!
Adevărat a înviat!
† Cardinal Lucian
Arhiepiscop și Mitropolit
Arhiepiscop Major

Dată în Blaj, la 8 Aprilie,
Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos
Anul Domnului 2018

lunes, 2 de abril de 2018

Scrisoarea Pastorală a PS Virgil Bercea de Sărbătoarea Învierii Domnului


Dragi credincioşi,

Iată-ne în sfânta şi marea Zi a Învierii Domnului care prin graţie divină este şi ziua învierii poporului credincios. Este sărbătoare mare pentru tot omul, chiar dacă în „lumea contemporană (…) individualismul tinde să-l vadă pe om ca fiinţă a cărei realizare depinde numai de forţele sale” (1) , ceea ce îl văduveşte pe omul prins în această falsă certitudine de adevărata dimensiune a esenţei sale: iubirea pentru aproapele. Iubirea creştină. În această privinţă, Cristos „nu s-a limitat să ne arate calea pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, ci a devenit El însuşi Cale (cf. In 14,6) … şi, ne-a dăruit o „cale nouă şi vie pe care ne-a deschis-o prin … trupul său (Evr 10,20)”. Prin patima, moartea pe cruce şi învierea sa, Isus Cristos, devine „în acelaşi timp, Mântuitorul şi Mântuirea” noastră (2). Iar, „locul în care primim mântuirea adusă de Isus este Biserica, comunitate a celor care (…) pot să primească plinătatea Spiritului lui Cristos (cf. Rom 8,9)” (3).

Ştiind acestea, ne punem întrebarea: încotro se îndreaptă lumea? Globalizarea în toate, în absolut toate domeniile, nu este nici pe departe un concept la modă, o idee vehiculată doar teoretic şi speculativ. Nu! globalizarea a devenit şi este nu numai simbolul vremurilor în care trăim, ci întâi de toate o realitate incontestabilă, o stare de fapt extrem de complicată ale cărei faţete nici nu sunt încă îndeajuns de cunoscute, nici pe orizontală, nici în profunzime.Prima globalizare s-a înfăptuit, totuşi, prin Biserică la îndemnul lui Isus cel Înviat: „iată Eu vă trimit” (Mt 10,16); „mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura” (Mc 16, 15). Este însă cu totul altceva: este vorba de Evanghelia Iubirii! În schimb, ceea ce trăim astăzi tinde să se înscrie sub semnului atrocităţii: războaie şi terorism, grupări mafiote cu interese inumane, organizaţii criminale într-o proliferare înspăimântătoare pentru că toate luptă împotriva persoanei umane, împotriva valorilor şi împotriva esenţei Evangheliei, adică a iubirii. Nimeni, astăzi, nu poate face profeţii de felul celor din vechime, vremea profeţilor canonici a trecut. Trăim într-o lume vastă, dar şi devastată în nu puţine regiuni ale ei, o lume fără frontiere clasice, dar cu tot felul de frontiere ciudate, a căror raţiune e greu de înţeles, o lume globalizată şi, de cele mai multe ori, acest lucru ne provoacă temeri. Biserica nu are însă ca orizont şi misiune să se cantoneze asupra temerilor zilelor, ci rostul ei e dat de speranţa pe care ne-o dă mormântul golit prin Învierea Domnului, credinţa înnoită în Învierea Domnului pentru om ca individ şi ca omenire.

Adesea, noi, creştinii, ne pierdem şi rătăcim îndelung în întrebări strâmbe şi nesemnificative, oarecum la fel ca ucenicii lui Isus la fântâna lui Iacob, preocupaţi excesiv de viaţa cotidiană...: „se mirau că vorbea cu o femeie”; Învăţătorule, mănâncă”; „nu cumva i-a adus cineva să mănânce ?”; „poate a primit ceva de mâncare” (cf. Io 4, 27-33). Isus însă le spune: „Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele,sunt în pârgă, gatapentru seceriş” (cf. Io 4, 35). Câtă frumuseţe a adevărului aflăm în acest îndemn pe care trebuie să ni-l actualizăm oră de oră, zi de zi!
          
Iubiţi credincioşi,

Ridicaţi ochii voştri şi priviţi: priviţi ce se întâmplă în jurul vostru şi în lume, priviţi spre noile orizonturi, priviţi departe, dar nu uitaţi nici privirea pentru cei din imediata apropiere aflaţi în nevoie şi necaz, priviţi spre Domnul! Priviţi holdele şi câmpiile vieţii pentru a avea o adevărată perspectivă şi viziune asupra existenţei şi asupra lumii în care ne e dat să trăim. Cristos a Înviat! Credinţa în Înviere este viziunea şi perspectiva creştinului care priveşte cu speranţă în câmpul vieţii sale şi a celorlalţi.

Ridicaţi ochii voştri! Viziunea creştină are la bază Cuvântul Domnului, Evanghelia şi rugăciunea (4). Doar cel care ascultă Cuvântul vede departe. Doar cel care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi care-l iubeşte vede roadele şi darurile şi valurile vieţii într-o lumină nouă, complet diferită de cea indusă de timpul prezent ce produce otrăvurile despre care aminteam, doar omul eliberat de orice temeri şi cu speranţa totală în Cristos Cel înviat.
          
Dragii mei,

Dacă lumea din secolul nostru şi-a pierdut într-o măsură îngrijorătoare calea, Biserica, în schimb, ştie exact care este drumul pe care trebuie să meargă şi să mergem împreună. Ea are – şi noi înşine suntem chemaţi să avem – un drum sigur de urmat: calea crucii care duce la Înviere!

Biserica nu se bazează pe forţele acestei lumi, ci se încrede în Cuvântul Domnului: „cine va răbda până la sfârşit acela se va mântui” (Mt. 24, 13). A merge pe urmele paşilor lui Isus înseamnă a face voia Domnului: „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit (Mt 28,19). Iată de ce trebuie să privim holdele, iată de ce trebuie să ridicăm ochii: pentru a merge şi a vesti Vestea cea bună. Iar noi ştim, cu toţii, că Biserica noastră este puternică pentru că se încrede în Domnul şi în sfinţii ei martiri.

Da, Biserica, urmând cuvântul lui Cristos Înviat merge spre lume, merge în lume, merge să predice Evanghelia, să aibă grijă de cei săraci şi de bolnavi, să fie aproape de fiecare persoană. În această lume în care suntem apăsaţi şi tulburaţi de atâtea temeri, trebuie să fim înţelepţi şi să dăm dovadă de curaj. Să ascultăm tot îndemnul Domnului, care ne spune cum să fim: „înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” (Mt 10,16); „să îndrăznim pentru a birui lumea” ( cf. Io 16, 33). Cristos ne vorbeşte aici de înţelepciunea şi curajul evanghelic al apostolilor şi al martirilor, al misionarilor care au plecat în toată lumea pentru a predica Vestea cea bună.
          
Dragi credincioşi,

„Ridicaţi ochii voştri …” acum la Înviere şi înţelegeţi că Domnul ne cheamă şi ne trimite, pe fiecare conform sfintei Sale voinţe. „Priviţi holdele …”, priviţi la martirii Bisericii noastre, la dragii noştri Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu care au fost aleşi pentru a-şi da viaţa pe altarul Bisericii pentru Adevăr şi dreptate exact la 30 de ani de la Marea Unire în 1948.

„Cuvintele Domnului se plinesc şi aici, la Alba Iulia, întru plinirea dreptăţii dumnezeieşti: … Acesta-i ceasul dreptăţii lui Dumnezeu şi al răsplătirii lui pentru suferinţele veacurilor purtate de un neam, cu credinţa în Dumnezeu şi cu nădejdea în dreptatea Lui” declara solemn, la Alba Iulia în 1918, Cardinalul Iuliu Hossu. Bucuria trăită la Alba Iulia în 1918 de Biserica Greco-Catolică prin credincioşii săi, devine suferinţă şi martiriu în 1948. Au urmat 40 de ani „biblici” în robia comunismului pentru ca anul 1989 să ne aducă iarăşi libertatea, după o cale a crucii prin vitregiile istoriei.

„Ridicaţi ochii voştri şi priviţi…”: astăzi suntem la aniversarea Centenarului Unirii iar noi, ca Biserică, la fel ca si atunci, ne înţelegem rostul şi chemarea în acest ceas solemn şi suntem încrezători şi plini de speranţă întru Cristos Domnul. Mergând, învăţaţi, îndrăzniţi şi fiţi înţelepţi: ţara, poporul au nevoie de păstori sfinţiţi şi de creştini dăruiţi.

„Având ca temei credinţa, susţinuţi de speranţă şi zidiţi în iubire” (5), după exemplul Mântuitorului, vă îndemn să ridicaţi ochii voştri şi să-L priviţi pe Cristos cel Înviat din morţi!
Domnul este tăria noastră! Domnul este înţelepciunea noastră! Domnul este dreptatea noastră!

Cu Domnul şi noi am Înviat! prin Domnul vom birui! În Domnul cel Viu trăim viaţa fără de moarte!

Vă doresc tuturor un Praznic luminos şi binecuvântat!
          
Christos a Înviat!

--- --- --- ---

(1) Cf. Placuit Deo: PD 2, Scrisoarea Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei 1. III. 2018 [Lettera della Congregazione per la Dotrina della fede].
(2) Cf. PD 11
(3) Cf. PD 12
(4) Cf. PD 15

(5) Cf. PD 15

domingo, 1 de abril de 2018

Programul liturgic pentru Săptămâna Mare 2018 / Programa litúrgico para Semana Santa 2018



06/04/2018
(Vinerea Patimilor Domnului / Viernes de la Pasión del Señor)
20:00 Prohodul / Oficio del Santo Entierro.

07/04/2018
(Sâmbătă / Sábado)
20:30 Slujba Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos / Oficio de Resurrección de nuestro Señor y Salvador Jesucristo.

08/04/2018
(Duminică / Domingo)
12:30 Dumnezeiasca Liturghie a Sfintelor Paști / Divina Liturgia de la Santa Pascua.

Hristos a înviat! Adevărat a înviat / ¡Cristo ha resucitado! ¡Verdaderamente ha resucitado!