jueves, 31 de octubre de 2013

Reuniunea preoţilor greco-catolici din Spania / Reunión de sacerdotes greco-católicos rumanos de España





Cu binecuvântarea PF Arhiepiscop şi Cardinal Lucian si cu parinteasca indrumare a PS Virgil Bercea responsabilul cu diaspora greco-catolica din partea Sfantului Sinod alBisericii Romane Unite cu Roma a avut loc la Madrid reuniunea preoţilor greco-catolici care activează în Spania. (27-28-29 Octombrie). Au partcipat: Pr. Sorin Catrinescu (Parohia- de Granada), Pr. Călin Băgăcian (Parohia de Leon), Pr. Daniel Lazăr (Parohia de Ciudad Real), Pr. Claudiu Sferle (Parohia de Calahorra), Pr. Radu Bokor (Parohia de Alicante) şi Pr. Vasile Buda (Prot. Madrid). Nuau reusit să participe Pr. Ionică Cozmuţa (Parohia din Palma de Mallorca) şi Pr.Gheorghe Boroş (Parohia din Almeria). Au fost tratate probleme pastorale de actualitate cu care se confruntă diaspora greco-catolică din Spania şi nu numai.

În acest context de colaborare frăţească  s-a încercat trasarea unei viziuni pastorale coerente, în ceea ce priveşte “conservarea vie a tradiţiei şi identităţii de ”catolici de rit oriental”, - (dimensiunea teologică) precum şi “transmiterea şi cultivarea credintei” prin trăirea “liturghiei celuilalt”,  în viaţa concretă - (dimensiunea liturgică si spirituală). La propunerile preoţilor participanţi s-a insistat pentru promovarea patrimoniului liturgic şi spiritual al Bisericii greco-catolice prin conferinţe, traduceri şi publicaţii care să ajute la o mai bună cunoasterea a prezenţei noastre în Peninsula Iberica.

La acest eveniment şi-a adus aportul printr-o conferinţă privind emigraţia, Pr. Antonio Martinez Rodrigo, delegat din partea Arhiepiscopiei de Madrid (28 Octombrie) si Călugărul Eugenio Bakaikoa fost misionar în Africa (42 de ani) care a prezentat o frumoasă marturie personală în cadrul reflecţiei spirituale susţinute în cea de a doua zi a reuniunii (29 Octombrie). A fost lansată şi cartea Pr. Catrinescu Sorin despre “Entender la religiosidad cristiana en el Este de Europa”.

Biroul de Presă al Protopopiatului de Madrid




Con la bendición de S.E. el Cardenal Arzobispo Luciano y con la guía paternal de Mons. Virgilio Bercea, responsable de la diáspora greco-católica del Santo Sínodo de la Iglesia Rumana Unida con Roma, los días 27, 28 y 29 de octubre tuvo lugar en Madrid una reunión de los sacerdotes greco-católicos que ejercen sus actividades pastorales en España. Los participantes fueron los PP. Sorin Catrinescu (Parroquia de Granada), Călin Băgăcian (Parroquia de León), Daniel Lazăr (Parroquia de Ciudad Real), Claudiu Sferle (Parroquia de Calahorra), Radu Bokor (Parroquia de Alicante) y Vasile Buda (Arcipreste de Madrid). No pudieron participar los PP. Ionică Cozmuţa (Parroquia de Palma de Mallorca) y Gheorghe Boroş (Parroquia de Almería). En la reunión se trataron temas pastorales de actualidad con los cuales se tiene que enfrentar la diáspora greco-católica de España y otros lugares.

En este contexto de colaboración fraterna se buscó trazar una visión pastoral coherente por lo que respecta a "la conservación viva de la tradición y la identidad de los católicos de rito oriental" (la dimensión teológica) y "la transmisión y el cultivo de la fe mediante la vivencia de la 'liturgia del otro' en la vida concreta" (la dimensión litúrgica y espiritual). A propuesta de los sacerdotes participantes, se insistió en la promoción del patrimonio litúrgico y espiritual de la Iglesia Greco-Católica mediante conferencias, traducciones y publicaciones que ayuden a conocer mejor nuestra presencia en la Península Ibérica.

En el acto participaron mediante sendas conferencias acerca de la emigración el P. Antonio Martínez Rodrigo, delegado del Arzobispado de Madrid (28 de octubre) y el monje Eugenio Bakaikoa, exmisionero en África (42 años), que dio un precioso testimonio personal en el marco de la reflexión espiritual del segundo día de la reunión (29 de octubre). También fue lanzado el libro del P. Sorin Catrinescu ("Entender la religiosidad cristiana en el Este de Europa").

Oficina de Prensa del Arciprestazgo de Madrid

viernes, 25 de octubre de 2013

26/10 - (+) Sf. m. Dumitru, izvorâtorul de mir / S. Demetrio el Mirobleta, m.

Sfântul Dimitrie a trăit la Tesalonic (Salonic, în Grecia de azi) în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305). Provenea din una din cele mai nobile familii din Macedonia şi era admirat de toţi, nu doar pentru nobleţea şi frumuseţea lui exterioară, ci şi pentru virtuţile sale, pentru înţelepciunea şi bunătatea sa.

Încă din tinereţe a devenit strateg şi specialist în arta militară, aşa încât în ciuda vârstei lui, a fost numit general al armatelor Tesaliei şi proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei şi al Macedoniei. Toate aceste onoruri nu l-au făcut pe Dimitrie să piardă din vedere lucrurile cele mai importante, şi anume cele legate de mântuirea sufletului. Fiind dintru început evlavios şi învăţător al credinţei în Iisus Hristos, îşi petrecea o bună parte a fiecărei zile cu învăţarea şi interpretarea învăţăturii lui Hristos, în public şi fără să se ascundă, aşa încât mulţi păgâni din Tesalonic şi din regiune s-au convertit la creştinism, în ciuda persecuţiilor pornite de împărat împotriva creştinilor.

Biruitor în războiul contra sciţilor, în drum spre Roma, Cezarul Galerius s-a oprit la Tesalonic pentru a fi aclamat de popor şi a sacrifica zeilor. Câţiva păgâni invidioşi din oraş au profitat de această ocazie pentru a se plânge împăratului şi a-l denunţa pe Dimitrie că este creştin. Mânia împăratului a devenit repede furie, când a aflat că Dimitrie nu doar era ucenic credincios al lui Hristos, dar şi predica public credinţa creştină. Deci a poruncit împăratul să fie prins sfântul şi să fie pus într-o temniţă umedă din subsolul unei băi publice.

Şi lăudându-se împăratul cu un om al lui ce-l chema Lie şi îndemnând pe oamenii cetăţii sa iasă să se lupte cu el - căci întrecea acesta pe toţi cei de vârsta lui la mărimea trupului şi la putere -, un oarecare tânăr creştin, pe nume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie în temniţă, îi zise: "Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie. Roagă-te pentru mine". Iar sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: "Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi". Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie şi-i puse semeţia lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul ruşinându-se, s-a mâhnit şi s-a mâniat. Şi fiindcă s-a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostaşi şi le-a poruncit să-l străpungă cu suliţele pe sfântul în temniţă, pentru că a fost pricina morţii lui Lie. Şi făcându-se aceasta, îndată marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni şi uimitoare tămăduiri. Apoi, din porunca împăratului s-a tăiat şi capul lui Nestor (pomenirea Sfântului Nestor se face la 27 octombrie).

LECTURILE SFINTEI LITURGHII

2 Tim 2,1-10: Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Isus,  Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii.  Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Isus.  Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste.  Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului.  Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi din roade.  Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate.  Adu-ţi aminte de Isus Hristos, Care a înviat din morţi, din neamul lui David, după Evanghelia mea,  Pentru Care sufăr până şi lanţuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă.  De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Isus şi de slava veşnică.

Io 15,17-16,2: Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.  Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.  Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.  Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.  Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.  De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.  Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.  De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.  Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept".  Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.  Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine.  Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi.  Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.
San Demetrio vivió en Tesalónica (actualmente Salónica, en Grecia) en tiempos de los emperadores Diocleciano y Maximiano (284-305). Provenía de una de las más nobles familias de Macedonia y era admirado por todos, no solo por su nobleza y por su apostura exterior, sino también por sus virtudes, por su inteligencia y su bondad.

Ya desde joven se hizo estratega y especialista en el arte militar, de modo que, a pesar de su edad, fue nombrado general del ejército de Tesalia y procónsul de Grecia por Maximiano Galerio, César de Grecia y Macedonia. Todos estos honores no hicieron que Demetrio perdiera de vista las cosas más importantes: las relacionadas con la salvación del alma. Al ser desde siempre piadoso y estudioso de la doctrina de Jesucristo, pasaba una buena parte del día estudiando e interpretando las enseñanzas de Cristo de manera pública, sin ocultarse, tanto que muchos paganos de Tesalónica y de la región se convirtieron al cristianismo a pesar de las persecuciones que el emperador decretó contra los cristianos.

Vencedor en la guerra contra los escitas, de camino hacia Roma, el César Galerio se presentó en Tesalónica para ser aclamado por el pueblo y para sacrificar a los dioses. Algunos paganos envidiosos de la ciudad aprovecharon esta ocasión para quejarse ante el emperador, y denunciaron a Demetrio como cristiano. La ira del emperador se convirtió rápidamente en furia cuando descubrió que Demetrio no solo era discípulo fiel de Cristo, sino que incluso predicaba en público la fe cristiana. Así pues, el emperador ordenó que el santo fuera apresado y lo mandó encerrar en una prisión húmeda en el subsuelo de un baño público.

Vanagloriándose el emperador de un hombre que se llamaba Lío y animando a los varones de la ciudad a luchar con él -pues superaba a todos los de su edad en estatura y en fuerza-, un joven cristiano, de nombre Néstor, se dirigió a San Demetrio en su prisión y le dijo: "Siervo de Dios, quiero luchar contra Lío. Reza por mí". El santo, haciéndole la señal de la Cruz sobre la frente, le replicó: "A Lío lo vencerás y de Cristo darás testimonio". Así, lleno de valor por estas palabras, Néstor se fue a luchar contra Lío, lo abatió y lo mató. El emperador, avergonzado, se afligió y se enojó sobremanera. Cuando supo que San Demetrio había sido el que había animado a Néstor, envió a unos soldados y les ordenó que atravesaran al santo en prisión con sus armas por haber sido el causante de la muerte de Lío. Así, el gran Demetrio entregó inmediatamente su espíritu a Dios y realizó muchos milagros y curaciones después de su muerte. Después, por orden del emperador, se le cortó la cabeza a Néstor (cuya memoria se celebra el 27 de octubre).

LECTURAS DE LA DIVINA LITURGIA

2 Tim 2,1-10: Tú, que eres mi hijo, fortalécete con la gracia de Cristo Jesús. Lo que oíste de mí y está corroborado por numerosos testigos, confíalo a hombres responsables que sean capaces de enseñar a otros. Comparte mis fatigas, como buen soldado de Jesucristo. El que está bajo las armas no se mezcla en los asuntos de la vida civil, para poder cumplir las órdenes de aquel que lo enroló. El atleta no recibe el premio si no lucha de acuerdo con las reglas. Y el labrador que trabaja duramente es el primero que tiene derecho a recoger los frutos. Piensa en lo que te digo, y el Señor, por su parte, te ayudará a comprenderlo todo. Acuérdate de Jesucristo, que resucitó de entre los muertos y es descendiente de David. Esta es la Buena Noticia que yo predico, por la cual sufro y estoy encadenado como un malhechor. Pero la palabra de Dios no está encadenada. Por eso soporto estas pruebas por amor a los elegidos, a fin de que ellos también alcancen la salvación que está en Cristo Jesús y participen de la gloria eterna.

Jn 15,17-16,2: Lo que yo les mando es que se amen los unos a los otros. Si el mundo los odia, sepan que antes me ha odiado a mí. Si ustedes fueran del mundo, el mundo los amaría como cosa suya. Pero como no son del mundo, sino que yo los elegí y los saqué de él, el mundo los odia. Acuérdense de lo que les dije: el servidor no es más grande que su señor. Si me persiguieron a mí, también los perseguirán a ustedes; si fueron fieles a mi palabra, también serán fieles a la de ustedes. Pero los tratarán así a causa de mi Nombre, porque no conocen al que me envió. Si yo hubiera venido ni les hubiera hablado, no tendrían pecado; pero ahora su pecado no tiene disculpa. El que me odia, odia también a mi Padre. Si yo no hubiera hecho entre ellos obras que ningún otro realizó, no tendrían pecado. Pero ahora las han visto, y sin embargo, me odian a mí y a mi Padre, para que se cumpla lo que está escrito en la Ley: Me han odiado sin motivo. Cuando venga el Paráclito que yo les enviaré desde el Padre, el Espíritu de la Verdad que proviene del Padre, él dará testimonio de mí. Y ustedes también dan testimonio, porque están conmigo desde el principio. Les he dicho esto para que no se escandalicen. Serán echados de las sinagogas, más aún, llegará la hora en que los mismos que les den muerte pensarán que tributan culto a Dios.

sábado, 5 de octubre de 2013

Duminica 20 dR (a Învierii fiului văduvei din Nain) / Domingo 20º después de Pentecostés (de la Resurección del hijo de la viuda de Naín)


Gal 1,11-19: Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată întru iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiiam. Şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti. Dar când a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, Să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup şi de la sânge, Nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia şi m-am întors iarăşi la Damasc. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile. Iar pe altul din apostoli n-am văzut decât numai pe Iacov, fratele Domnului.

Lc 7,11-16: Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.


Gal 1,11-19: Quiero que sepan, hermanos, que la Buena Noticia que les prediqué no es cosa de los hombres, porque yo no la recibí ni aprendí de ningún hombre, sino por revelación de Jesucristo. Seguramente ustedes oyeron hablar de mi conducta anterior en el Judaísmo: cómo perseguía con furor a la Iglesia de Dios y la arrasaba, y cómo aventajaba en el Judaísmo a muchos compatriotas de mi edad, en mi exceso de celo por las tradiciones paternas. Pero cuando Dios, que me eligió desde el seno de mi madre y me llamó por medio de su gracia, se complació en revelarme a su Hijo, para que yo lo anunciara entre los paganos, de inmediato, sin consultar a ningún hombre y sin subir a Jerusalén para ver a los que eran Apóstoles antes que yo, me fui a Arabia y después regresé a Damasco. Tres años más tarde, fui desde allí a Jerusalén para visitar a Pedro, y estuve con él quince días. No vi a ningún otro Apóstol, sino solamente a Santiago, el hermano del Señor.

Lc 7,11-16: En seguida, Jesús se dirigió a una ciudad llamada Naím, acompañado de sus discípulos y de una gran multitud. Justamente cuando se acercaba a la puerta de la ciudad, llevaban a enterrar al hijo único de una mujer viuda, y mucha gente del lugar la acompañaba. Al verla, el Señor se conmovió y le dijo: «No llores». Después se acercó y tocó el féretro. Los que los llevaban se detuvieron y Jesús dijo: «Joven, yo te lo ordeno, levántate». El muerto se incorporó y empezó a hablar. Y Jesús se lo entregó a su madre. Todos quedaron sobrecogidos de temor y alababan a Dios, diciendo: «Un gran profeta ha aparecido en medio de nosotros y Dios ha visitado a su Pueblo».