Sfântul Dimitrie a trăit la Tesalonic (Salonic,
în Grecia de azi) în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305).
Provenea din una din cele mai nobile familii din Macedonia şi era admirat de
toţi, nu doar pentru nobleţea şi frumuseţea lui exterioară, ci şi pentru
virtuţile sale, pentru înţelepciunea şi bunătatea sa.
Încă din tinereţe a devenit strateg şi specialist
în arta militară, aşa încât în ciuda vârstei lui, a fost numit general al
armatelor Tesaliei şi proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul
Greciei şi al Macedoniei. Toate aceste onoruri nu l-au făcut pe Dimitrie să piardă
din vedere lucrurile cele mai importante, şi anume cele legate de mântuirea
sufletului. Fiind dintru început evlavios şi învăţător al credinţei în Iisus
Hristos, îşi petrecea o bună parte a fiecărei zile cu învăţarea şi
interpretarea învăţăturii lui Hristos, în public şi fără să se ascundă, aşa
încât mulţi păgâni din Tesalonic şi din regiune s-au convertit la creştinism,
în ciuda persecuţiilor pornite de împărat împotriva creştinilor.
Biruitor în războiul contra sciţilor, în drum
spre Roma, Cezarul Galerius s-a oprit la Tesalonic pentru a fi aclamat
de popor şi a sacrifica zeilor. Câţiva păgâni invidioşi din oraş au profitat de
această ocazie pentru a se plânge împăratului şi a-l denunţa pe Dimitrie că
este creştin. Mânia împăratului a devenit repede furie, când a aflat că
Dimitrie nu doar era ucenic credincios al lui Hristos, dar şi predica public
credinţa creştină. Deci a poruncit împăratul să fie prins sfântul şi să fie pus
într-o temniţă umedă din subsolul unei băi publice.
Şi lăudându-se împăratul cu
un om al lui ce-l chema Lie şi îndemnând pe oamenii cetăţii sa iasă să se lupte
cu el - căci întrecea acesta pe toţi cei de vârsta lui la mărimea trupului şi
la putere -, un oarecare tânăr creştin, pe nume Nestor, mergând la Sfântul
Dimitrie în temniţă, îi zise: "Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu
Lie. Roagă-te pentru mine". Iar sfântul însemnându-l la frunte cu semnul
crucii, îi zise: "Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei
mărturisi". Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de
se lupta cu Lie şi-i puse semeţia lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul
ruşinându-se, s-a mâhnit şi s-a mâniat. Şi fiindcă s-a aflat că Sfântul
Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostaşi şi le-a poruncit să-l
străpungă cu suliţele pe sfântul în temniţă, pentru că a fost pricina morţii
lui Lie. Şi făcându-se aceasta, îndată marele Dimitrie şi-a dat sufletul în
mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni şi uimitoare
tămăduiri. Apoi, din porunca împăratului s-a tăiat şi capul lui Nestor
(pomenirea Sfântului Nestor se face la 27 octombrie).
LECTURILE SFINTEI LITURGHII
2
Tim 2,1-10: Tu, deci, fiul meu,
întăreşte-te în harul care e în Hristos Isus, Şi cele ce ai auzit de la
mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi,
care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii. Suferă împreună cu mine, ca
un bun ostaş al lui Hristos Isus. Nici un ostaş nu se încurcă cu
treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste. Iar când se
luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile
jocului. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi
din roade. Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere
în toate. Adu-ţi aminte de Isus Hristos, Care a înviat din morţi, din
neamul lui David, după Evanghelia mea, Pentru Care sufăr până şi lanţuri
ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă. De aceea
toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este
întru Hristos Isus şi de slava veşnică.
Io 15,17-16,2: Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe
altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât
pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar
pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea
vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este
sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor
prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar
toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe
Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar
avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă
urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei
lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi
văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se
împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe
nedrept". Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite
vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va
mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi
cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate
pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că
aduce închinare lui Dumnezeu.
San
Demetrio vivió en Tesalónica (actualmente Salónica, en Grecia) en tiempos de
los emperadores Diocleciano y Maximiano (284-305). Provenía de una de las más
nobles familias de Macedonia y era admirado por todos, no solo por su nobleza y
por su apostura exterior, sino también por sus virtudes, por su inteligencia y
su bondad.
Ya desde joven se hizo estratega y especialista
en el arte militar, de modo que, a pesar de su edad, fue nombrado general del
ejército de Tesalia y procónsul de Grecia por Maximiano Galerio, César de
Grecia y Macedonia. Todos estos honores no hicieron que Demetrio perdiera de
vista las cosas más importantes: las relacionadas con la salvación del alma. Al
ser desde siempre piadoso y estudioso de la doctrina de Jesucristo, pasaba una
buena parte del día estudiando e interpretando las enseñanzas de Cristo de
manera pública, sin ocultarse, tanto que muchos paganos de Tesalónica y de la
región se convirtieron al cristianismo a pesar de las persecuciones que el
emperador decretó contra los cristianos.
Vencedor en la guerra contra los escitas, de
camino hacia Roma, el César Galerio se presentó en Tesalónica para ser aclamado
por el pueblo y para sacrificar a los dioses. Algunos paganos envidiosos de la
ciudad aprovecharon esta ocasión para quejarse ante el emperador, y denunciaron
a Demetrio como cristiano. La ira del emperador se convirtió rápidamente en
furia cuando descubrió que Demetrio no solo era discípulo fiel de Cristo, sino
que incluso predicaba en público la fe cristiana. Así pues, el emperador ordenó
que el santo fuera apresado y lo mandó encerrar en una prisión húmeda en el
subsuelo de un baño público.
Vanagloriándose el
emperador de un hombre que se llamaba Lío y animando a los varones de la ciudad
a luchar con él -pues superaba a todos los de su edad en estatura y en fuerza-,
un joven cristiano, de nombre Néstor, se dirigió a San Demetrio en su prisión y
le dijo: "Siervo de Dios, quiero luchar contra Lío. Reza por mí". El
santo, haciéndole la señal de la Cruz sobre la frente, le replicó: "A Lío
lo vencerás y de Cristo darás testimonio". Así, lleno de valor por estas
palabras, Néstor se fue a luchar contra Lío, lo abatió y lo mató. El emperador,
avergonzado, se afligió y se enojó sobremanera. Cuando supo que San Demetrio había sido el que
había animado a Néstor, envió a unos soldados y les ordenó que atravesaran al
santo en prisión con sus armas por haber sido el causante de la muerte de Lío.
Así, el gran Demetrio entregó inmediatamente su espíritu a Dios y realizó
muchos milagros y curaciones después de su muerte. Después, por orden del
emperador, se le cortó la cabeza a Néstor (cuya memoria se celebra el 27 de
octubre).
LECTURAS DE LA DIVINA LITURGIA
2
Tim 2,1-10: Tú, que eres mi hijo,
fortalécete con la gracia de Cristo Jesús. Lo que oíste de mí y está
corroborado por numerosos testigos, confíalo a hombres responsables que sean
capaces de enseñar a otros. Comparte mis fatigas, como buen soldado de
Jesucristo. El que está bajo las armas no se mezcla en los asuntos de la vida
civil, para poder cumplir las órdenes de aquel que lo enroló. El atleta no
recibe el premio si no lucha de acuerdo con las reglas. Y el labrador que
trabaja duramente es el primero que tiene derecho a recoger los frutos. Piensa
en lo que te digo, y el Señor, por su parte, te ayudará a comprenderlo todo.
Acuérdate de Jesucristo, que resucitó de entre los muertos y es descendiente de
David. Esta es la Buena Noticia que yo predico, por la cual sufro y estoy
encadenado como un malhechor. Pero la palabra de Dios no está encadenada. Por
eso soporto estas pruebas por amor a los elegidos, a fin de que ellos también
alcancen la salvación que está en Cristo Jesús y participen de la gloria
eterna.
Jn 15,17-16,2: Lo que yo les mando es que se amen los unos a los
otros. Si el mundo los odia, sepan que antes me ha odiado a mí. Si ustedes
fueran del mundo, el mundo los amaría como cosa suya. Pero como no son del
mundo, sino que yo los elegí y los saqué de él, el mundo los odia. Acuérdense
de lo que les dije: el servidor no es más grande que su señor. Si me
persiguieron a mí, también los perseguirán a ustedes; si fueron fieles a mi
palabra, también serán fieles a la de ustedes. Pero los tratarán así a causa de
mi Nombre, porque no conocen al que me envió. Si yo hubiera venido ni les
hubiera hablado, no tendrían pecado; pero ahora su pecado no tiene disculpa. El
que me odia, odia también a mi Padre. Si yo no hubiera hecho entre ellos obras
que ningún otro realizó, no tendrían pecado. Pero ahora las han visto, y sin
embargo, me odian a mí y a mi Padre, para que se cumpla lo que está escrito en
la Ley: Me han odiado sin motivo. Cuando venga el Paráclito que yo les enviaré
desde el Padre, el Espíritu de la Verdad que proviene del Padre, él dará
testimonio de mí. Y ustedes también dan testimonio, porque están conmigo desde
el principio. Les he dicho esto para que no se escandalicen. Serán echados de
las sinagogas, más aún, llegará la hora en que los mismos que les den muerte
pensarán que tributan culto a Dios.
