"Orationis formas si Orientale Lumen"


In aceasta carte, Parintele Vasile Buda ne prezinta textele traduse in limba romana a Documentului "Orationis Formas" si a Scrisorii apostolice "Orientale Lumen", insotindu-le de o prezentare precedenta pentru a facilita intelegerea mesajului documentelor mentionate.

Conform Documentului "Orationis Formas", teologia este rugaciune gandita; iar rugaciunea este teologie vazuta si traita, care devine un mod de cunoastere, de traire si de viata in Hristos.

Se intra in rugaciune asa cum se intra in liturgie: pe poarta stramta a credintei. Scrisoarea apostolica "Orientale Lumen" pune accentul pe cunoasterea teologica si spirituala a Bisericilor Orientale, iar din perspectiva ecumenica a acestui document magisterial, reiese faptul ca Bisericile Catolice Orientale sunt o punte de intalnire si reciprocitate dintre Orient si Occident.

Apariţie editorială în limba spaniolă


După recenta apariţie în limba română, prezenta publicaţie, a Părintelui Bogdan Vasile Buda – „Teologia y espiritualidad de la iniciacion cristiana de Nicolas Cabasilas”, apărută şi în limba spaniolă, prezintă teologia şi spiritualitatea lui Nicolae Cabasila, cu dorinţa de a face cunoscut farmecul teologiei bizantine şi lumii occidentale. 

Nicolae Cabasila a fost un laic umanist, a cărui exemplu şi teologie rămân actuale până în zilele noastre. 

https://www.amazon.es/Teologia-espiritualidad-iniciacion-cristiana-Cabasilas-ebook/dp/B075WFBGHM/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1506407243&sr=1-1&keywords=bogdan+vasile+buda

Eugen Ivuţ - Biroul de presă al Episcopiei de Oradea
Sursă: www.egco.ro

Aparitie editorială Madrid


La presitigioasa editură Autores Cristianos (BAC), a apărut anul trecut Liturghierul bilingv român-spaniol. Abia acum Liturghierul este disponibil şi publicului larg, atât on-line cât şi în unele librării din Madrid cât şi din Spania.

Editarea Liturghierului a apărut cu binecuvântarea Prea Fericitului Arhiepiscop Major Lucian Mureşan şi prin acordul Episcopului Julián López Martín, Preşedintele Comisiei liturgice a Conferinţei Episcopale Spaniole. Ediţia a fost coordonată de Pr. Bogdan Vasile Buda (Protopop de Madrid) şi prin colaborarea: Pr. Călin Bagăcian – Preot slujitor în Leon, Pr. Drd. Iosif Dumea – Arhiepiscopia Bucureşilor şi Dr. Radu Mureşan – Lector Univeristar, Facultatea de Teologie din Oradea.

Apariţia Liturghierului s-a bucurat, de sprijinul financiar primit din partea Conferinţei Episcopale Spaniole. Liturghierul în format bilingv, reprezintă un real sprijin pastoral atât pentru, preoţii şi credincioşii români prezenţi în Peninsulă, dar în acelaşi timp reprezintă şi o frumoasă modalitate de a fi cunoscuţi de Biserica locală de tradiţie latină; rugândun-ne împreună şi celebrând Dumnezeiasca Liturghie. 



Sursă: www.egco.ro

Apariţie editorială: Teologie şi mistică sacramentală în opera „Viaţa în Hristos” de Nicolae Cabasila


Cartea Părintelui Bogdan Vasile Buda se întoarce în trecut, pentru a studia un însemnat teolog al secolului al XIV-lea, Nicolae Cabasila, în toată complexitatea vremurilor şi evenimentelor care i-au determinat viaţa şi opera. Motivul principal, pentru care ne-am oprit la acest autor, este faptul că teologia şi spiritualitatea lui Nicolae Cabasila, pot fi un important punct de referinţă, de maturizare şi totodată de redescoperire a teologiei bizantine în Biserica Greco-Catolică. Studiul nostru şi-a centrat obiectivul pe teologia şi spiritualitatea lui Nicolae Cabasila, legate în mod intrinsec de viziunea mistico-sacramentală a îndumnezeirii omului, care reies din opera sa, Viaţa în Hristos.

În prima parte a cărţii am încercat să prezentăm o viziune generală a vieţii şi operei lui Cabasila analizate în strâns raport cu contextul istoric şi cultural în care s-au maturizat gândirea şi teologia sa. În contextul isihasmului bizantin şi al polemicii antilatine, putem afirma că el reuşeşte să aibă o verticalitate superioară particularismelor. Conţinutul fundamental al cărţii de faţă este prezentat în partea a doua, în care atenţia noastră este focalizată pe teologia sacramentală a lui Cabasila, care cuprinde trei dimensiuni ale gândirii sale: a) Aspectul sau dimensiunea liturgică. În opera sa, Viaţa în Hristos, dimensiunea liturgică reprezintă pentru teologul grec, dialogul de iubire „descendentă” a lui Dumnezeu Tatăl, care se comunică în mod inefabil în Fiul şi îşi „manifestă familiaritatea sa divină” în Spiritul Sfânt. b) Aspectul spiritual şi mistic. Realitatea simbolică a Botezului este legată de unirea omului cu moartea şi învierea lui Hristos, care dăruieşte o nouă fiinţă şi o nouă identitate a creştinului născut şi regenerat în „apa botezului”, unde el găseşte prezenţa salvifică a misterului pascal al lui Hristos. Mirul împărtăşeşte „energiile Spiritului Sfânt”, care dăruieşte omului „faptul de a fi deja născut în Hristos”, purtând la desăvârşire frumuseţea transfigurată a creştinului. Miruirea dăruieşte sufletului harul de a „percepe şi de a simţi” prezenţa lui Hristos. Pentru a fi trăită în mod coerent, ea are nevoie de colaborarea omenească prin adeziunea liberă şi conformarea voinţei, care se maturizează progresiv prin practica virtuţilor. 

Dumnezeiasca Euharistie, „sacramentul sacramentelor”, îl transformă şi îl hristifică pe om, în tensiunea sa către sfinţenie, şi revarsă în sufletul creştinului prezenţa continuă şi îndumnezeitoare a lui Isus, care îşi împărtăşeşte viaţa sa filială şi maturizează filiaţia noastră divină. Euharistia implică cooperarea noastră şi adevărata convertire – metanoia, care ajută fiinţa umană să se desprindă de legăturile strânse ale trupului, pentru a fi înălţat la desăvârşita asimilare şi contemplare a Cuvântului întrupat. c) Dimensiunea teologică. 

Teologia lui Cabasila este fascinantă, pentru că nu e văzută ca un ansamblu de speculaţii sau de raţionamente conceptuale, ci e orientată spre contemplarea lui Hristos, prin intermediul tainelor care sunt autenticele „ferestre” deschise către frumuseţea şi cunoaşterea divină. Perspectiva sa hristologică este inseparabilă de dimensiunea antropologică, văzută în opera sa ca o întâlnire roditoare între Dumnezeu şi om, între iubirea divină şi cea umană, care prin dumnezeieştile taine devine o întâlnire roditoare şi un autentic dialog între făptura imperfectă şi limitată, şi inefabila putere divină. Astfel, omul este condus spre a deveni o fiinţă teologală. Nicolae Cabasila prin opera sa, intitulată Viaţa în Hristos a lăsat posterităţii un adevărat tratat de teologie ascetică şi mistică, creştinul fiind chemat printr-un efort individual să se reunească în Biserică, alături de toţi creştinii, în unitatea mistică a Trupului mistic al lui Hristos. 

Nicolae Cabasila „rămâne un laic-umanist, creând o teologie de o largă respiraţie spirituală şi mistagogică, actuală şi totodată un model de urmat până în ziua de astăzi. Aşa cum a evidenţiat Conciliul Vatican II în Constituţia despre liturgie, Sacrosantum Concilium, păstorii şi laicii suntem cu toţii invitaţi să se ne întoarcem la aprofundarea sfintelor taine conţinute în liturgia divină.


Sursă: www.egco.ro

Los dos pulmones de la Iglesia respiran en Madrid


Desde que el 9 de junio de 2016 la Santa Sede anunciara la creación del Ordinariato para los católicos orientales en España, el cardenal Carlos Osoro, como ordinario propio de estos católicos, comenzó a dar los pasos necesarios para crear una estructura pastoral que permitiera la adecuada atención a todos los fieles que pertenecen a los distintos ritos orientales.


La gran mayoría de estos católicos que están en España son inmigrantes, provenientes de Rumanía, Ucrania y la India, que pertenecen a tradiciones católicas muy antiguas, como la bizantina o siro-malabar. Todos ellos forman una rica pluralidad que pone de manifiesto la catolicidad de la Iglesia que, como decía san Juan Pablo II, respira con sus dos pulmones: Oriente y Occidente.


Estos fieles son atendidos por sacerdotes de sus propios ritos, que han venido a España de lejos. Algunos de ellos están aquí con sus familias, mujer e hijos, ya que la Iglesia de Oriente permite la ordenación de hombres casados. Otros viven célibes como los sacerdotes de rito latino. Y unos y otros han tenido unos días de convivencia con el Cardenal Osoro.

El encuentro que tuvo lugar en Madrid, los días 2 al 4 de mayo, comenzó con la celebración de las vísperas, según el rito siro-malabar, que recuerda la tradición de una Iglesia que fue fundada por el apóstol santo Tomás.


El día 3 empezó con la oración de laudes, celebradas en rito bizantino y fueron organizadas por los sacerdotes ucranianos. A continuación, el P. Miguel Campo, profesor de Derecho Oriental en la Universidad Pontificia de Comillas, explicó las implicaciones jurídicas y pastorales que conlleva la creación del Ordinariato de los católicos orientales en España. La mañana terminó con la concelebración eucarística, en rito latino y presidida por el Cardenal Osoro. Al final se hizo presente el cardenal Sandri, prefecto de la Congregación de Ritos Orientales, mediante un mensaje telefónico en el que saludó a los presentes y los animó a construir fraternalmente esta nueva realidad que es el Ordinariato.


Por la tarde hubo un diálogo fraterno en el que se plantearon preguntas, se pusieron de manifiesto las esperanzas e ilusiones que la creación del Ordinariato ha creado tanto en los fieles como en los sacerdotes de los ritos orientales.


A continuación el Cardenal Osoro habló de lo que significa la creación del Ordinariato para la vida de la Iglesia en España y, de modo particular, en Madrid. Aseguró que es un lugar de encuentro. Es una riqueza que haya católicos de otros ritos. Son tradiciones vivas de la Iglesia que no se pueden perder. Es un bien para la Iglesia en España que haya sacerdotes que preserven y fomenten estas tradiciones. Además al estar, muchos de ellos, casados, son un testimonio para las familias cristianas. Afirmó que nosotros podemos aprender mucho de ellos. Nos obliga a trabajar mejor en la acogida de los inmigrantes, en el cuidado de estas familias y en la atención a los más necesitados.


Durante la jornada de la tarde, algunos de los sacerdotes presentes contaron sus experiencias pastorales, explicaron las tradiciones propias y las peculiaridades de sus Iglesias. Y, por último, estuvo José Luis Segovia, vicario episcopal de Pastoral Social, que explicó cómo se puede ayudar a estos fieles, que llegan como inmigrantes, a legalizar su situación en España.


Después se celebró la oración de vísperas, también en rito bizantino, pero en esta ocasión, organizadas por los sacerdotes rumanos. Al finalizar la celebración regalaron al cardenal Osoro un icono de la Madre de Dios. El día terminó con una tertulia donde los sacerdotes mantuvieron un diálogo fraternal con el cardenal Osoro.


El último día, al hacer balance de lo que este encuentro había supuesto, la impresión que manifestaron todos los sacerdotes fue la alegría de haber podido estar con su nuevo pastor, en quien habían visto a un padre que los escucha y se preocupa por ellos. Todos eran conscientes de que esta nueva realidad pastoral tiene que crecer con el trabajo de todos. El nuevo Ordinariato es una ocasión preciosa para mostrar la riqueza de la Iglesia católica. Y como escribía el cardenal Osoro, en la carta de convocatoria a este encuentro, todos podemos «componer una bella sinfonía que cante las alabanzas a Dios nuestro Padre y dé testimonio de la unidad de los cristianos querida por el Señor Jesús».



Fuente: Infomadrid

Nuestro Ordinario se reunirá con los sacerdotes del Ordinariato


El cardenal arzobispo de Madrid, Carlos Osoro, mantendrá un encuentro con los sacerdotes católicos orientales la próxima semana, del 2 al 4 de mayo, en la casa Santa María de los Negrales a fin de «trabajar juntos y caminar unidos para poner en marcha el Ordinariato» creado por el Papa Francisco el pasado mes de junio, como subraya en la carta de convocatoria.
En ella, el ordinario de los fieles católicos orientales en España se presenta como «padre y pastor» y valora la «rica pluralidad de ritos» (fundamentalmente greco-católicos rumanos, greco-católicos ucranianos y siro-malabares, aunque también hubo coptos).
«Cada uno pertenecéis a una antigua tradición de la Iglesia que ha permanecido fiel al Evangelio incluso con el derramamiento de la sangre. Vuestro patrimonio religioso, cultural e histórico es un tesoro para toda la Iglesia que hay que preservar y mantener vivo a través de las generaciones de católicos que están presentes en todo el mundo y, de un modo muy particular, en España», detalla.
Su presencia –añade el purpurado– «pone de manifiesto la catolicidad de la Iglesia» y permite recordar que «todos estamos llamados a componer una bella sinfonía que cante las alabanzas a Dios nuestro Padre y dé testimonio de la unidad de los cristianos querida por el Señor Jesús».
Suscribirse a: Entradas (Atom)