Cartea Părintelui Bogdan Vasile Buda se întoarce în trecut, pentru a studia un însemnat teolog al secolului al XIV-lea, Nicolae Cabasila, în toată complexitatea vremurilor şi evenimentelor care i-au determinat viaţa şi opera. Motivul principal, pentru care ne-am oprit la acest autor, este faptul că teologia şi spiritualitatea lui Nicolae Cabasila, pot fi un important punct de referinţă, de maturizare şi totodată de redescoperire a teologiei bizantine în Biserica Greco-Catolică. Studiul nostru şi-a centrat obiectivul pe teologia şi spiritualitatea lui Nicolae Cabasila, legate în mod intrinsec de viziunea mistico-sacramentală a îndumnezeirii omului, care reies din opera sa, Viaţa în Hristos.
În prima parte a cărţii am încercat să prezentăm o viziune generală a vieţii şi operei lui Cabasila analizate în strâns raport cu contextul istoric şi cultural în care s-au maturizat gândirea şi teologia sa. În contextul isihasmului bizantin şi al polemicii antilatine, putem afirma că el reuşeşte să aibă o verticalitate superioară particularismelor. Conţinutul fundamental al cărţii de faţă este prezentat în partea a doua, în care atenţia noastră este focalizată pe teologia sacramentală a lui Cabasila, care cuprinde trei dimensiuni ale gândirii sale: a) Aspectul sau dimensiunea liturgică. În opera sa, Viaţa în Hristos, dimensiunea liturgică reprezintă pentru teologul grec, dialogul de iubire „descendentă” a lui Dumnezeu Tatăl, care se comunică în mod inefabil în Fiul şi îşi „manifestă familiaritatea sa divină” în Spiritul Sfânt. b) Aspectul spiritual şi mistic. Realitatea simbolică a Botezului este legată de unirea omului cu moartea şi învierea lui Hristos, care dăruieşte o nouă fiinţă şi o nouă identitate a creştinului născut şi regenerat în „apa botezului”, unde el găseşte prezenţa salvifică a misterului pascal al lui Hristos. Mirul împărtăşeşte „energiile Spiritului Sfânt”, care dăruieşte omului „faptul de a fi deja născut în Hristos”, purtând la desăvârşire frumuseţea transfigurată a creştinului. Miruirea dăruieşte sufletului harul de a „percepe şi de a simţi” prezenţa lui Hristos. Pentru a fi trăită în mod coerent, ea are nevoie de colaborarea omenească prin adeziunea liberă şi conformarea voinţei, care se maturizează progresiv prin practica virtuţilor.
Dumnezeiasca Euharistie, „sacramentul sacramentelor”, îl transformă şi îl hristifică pe om, în tensiunea sa către sfinţenie, şi revarsă în sufletul creştinului prezenţa continuă şi îndumnezeitoare a lui Isus, care îşi împărtăşeşte viaţa sa filială şi maturizează filiaţia noastră divină. Euharistia implică cooperarea noastră şi adevărata convertire – metanoia, care ajută fiinţa umană să se desprindă de legăturile strânse ale trupului, pentru a fi înălţat la desăvârşita asimilare şi contemplare a Cuvântului întrupat. c) Dimensiunea teologică.
Teologia lui Cabasila este fascinantă, pentru că nu e văzută ca un ansamblu de speculaţii sau de raţionamente conceptuale, ci e orientată spre contemplarea lui Hristos, prin intermediul tainelor care sunt autenticele „ferestre” deschise către frumuseţea şi cunoaşterea divină. Perspectiva sa hristologică este inseparabilă de dimensiunea antropologică, văzută în opera sa ca o întâlnire roditoare între Dumnezeu şi om, între iubirea divină şi cea umană, care prin dumnezeieştile taine devine o întâlnire roditoare şi un autentic dialog între făptura imperfectă şi limitată, şi inefabila putere divină. Astfel, omul este condus spre a deveni o fiinţă teologală. Nicolae Cabasila prin opera sa, intitulată Viaţa în Hristos a lăsat posterităţii un adevărat tratat de teologie ascetică şi mistică, creştinul fiind chemat printr-un efort individual să se reunească în Biserică, alături de toţi creştinii, în unitatea mistică a Trupului mistic al lui Hristos.
Nicolae Cabasila „rămâne un laic-umanist, creând o teologie de o largă respiraţie spirituală şi mistagogică, actuală şi totodată un model de urmat până în ziua de astăzi. Aşa cum a evidenţiat Conciliul Vatican II în Constituţia despre liturgie, Sacrosantum Concilium, păstorii şi laicii suntem cu toţii invitaţi să se ne întoarcem la aprofundarea sfintelor taine conţinute în liturgia divină.
Sursă: www.egco.ro