lunes, 28 de noviembre de 2016

Mesajul Preafericitului Cardinal Lucian cu ocazia Zilei Naţionale a României



Cu ocazia tradiţionalei manifestări dedicate Zilei Naţionale a României, „Blajul salută Marea Unire”, organizată duminică, 27 noiembrie 2016, în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” Blaj, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian Mureșan a transmis următorul mesaj:

Distinse autorități,
Doamnelor și domnilor,
Iubiți credincioși,

An de an sărbătorim Unirea cea Mare cu sentimentul recunoștinței față de jertfele trecutului. Celebrarea din această seară din catedrala greco-catolică a Blajului rememorează în spirit creștin și național jertfa istoriei românești atât de zbuciumată. Ce  înseamnă oare acest lucru? Înseamnă că istoria poate merge înainte doar dacă nu ne vor lipsi persoanele altruiste cu alegerile și gesturile lor în favoarea cetății. Mesajul celor care au făurit actul de la 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia este, așadar, seriozitatea, jertfa și credința în Dumnezeu.

Mai sunt doi ani până la celebrarea Centenarului Unirii Transilvaniei cu Patria mamă care trebuie să ne afle pe toți reuniți în aspirația pentru demnitate și binele comun. Înaintașii au visat o Românie Mare, în care toți românii, indiferent de etnie sau confesiune religioasă, să se bucure de drepturi egale. Satisfacția Bisericii Române Unite este simțul datoriei de a fi educat oamenii să trăiască în omenie și să fie buni români. De aceea temeiul sărbătoririi Zilei naționale a României ne spune an de an că demnitatea răbdării Crucii și nu interesele egoiste constituie temeiul făuririi patriei. Mulți își imaginează cursul existenței prin supremații numerice, prin forță și putere, dar cultura creștină ne cheamă la jertfa de sine ce naște valori adevărate.

Supraviețuind persecuției începute prin nedreptul decret al desființării de la 1 decembrie 1948, Biserica Română Unită a primit șansa de a arăta minunata lucrare istorică a rezistenței spirituale și morale în timpul persecuției comuniste. Pierzând totul pentru a rămâne fidelă omeniei în Hristos și respectului legii dreptății, Biserica Greco-Catolică și-a lăsat astfel definitiv amprenta în istoria neamului. Căutând să predice Evanghelia a putut zidi școlile în care s-au călit caractere și s-a continuat opera de bine. Marea Unire confirmă de aceea și astăzi tăria de caracter, încurajându-ne de a continua pe această cale. Presărat cu multe adversități, drumul istoriei ne invită la speranță ca să înțelegem că merită întotdeauna să spui și să slujești adevărul, că reperele sufletești trebuie să aibă întâietate.

Mulțumind Domnului pentru harurile sale, în această zi solemnă a istorie României, să înălțăm rugăciunea noastră către Cer pentru civilizația binelui, în spiritul vredniciei acelor suflete tari care ne-au făurit patria cu prețul dăruirii lor!

Cu arhierești binecuvântări

Cardinal

+ LUCIAN

Arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Blaj, 27 decembrie 2016

sábado, 26 de noviembre de 2016

Duminica 30 dR (a Tânărului bogat) / Domingo 30º después de Pentecostés (del Joven rico)




Col 3,12-16: Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii. Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.

Lc 18,18-27: Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Isus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind Isus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Isus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.


Col 3,12-16: Como elegidos de Dios, sus santos y amados, revístanse de sentimientos de profunda compasión. Practiquen la benevolencia, la humildad, la dulzura, la paciencia. Sopórtense los unos a los otros, y perdónense mutuamente siempre que alguien tenga motivo de queja contra otro. El Señor los ha perdonado: hagan ustedes lo mismo. Sobre todo, revístanse del amor, que es el vínculo de la perfección. Que la paz de Cristo reine en sus corazones: esa paz a la que han sido llamados, porque formamos un solo Cuerpo. Y vivan en la acción de gracias. Que la Palabra de Cristo resida en ustedes con toda su riqueza. Instrúyanse en la verdadera sabiduría, corrigiéndose los unos a los otros. Canten a Dios con gratitud y de todo corazón salmos, himnos y cantos inspirados.

Lc 18,18-27: Un hombre importante le preguntó: «Maestro bueno, ¿qué debo hacer para heredar la Vida eterna?». Jesús le dijo: ¿Por qué me llamas bueno? Sólo Dios es bueno. Tú conoces los mandamientos: No cometerás adulterio, no matarás, no robarás, no darás falso testimonio, honra a tu padre y a tu madre». El hombre le respondió: «Todo esto lo he cumplido desde mi juventud». Al oírlo, Jesús le dijo: «Una cosa te falta todavía: vende todo lo que tienes y distribúyelo entre los pobres, y tendrás un tesoro en el cielo. Después ven y sígueme». Al oír estas palabras, el hombre se entristeció, porque era muy rico. Viéndolo así, Jesús dijo: «¡Qué difícil será para los ricos entrar en le Reino de Dios! Sí, es más fácil que un camello pase por el ojo de una aguja, que un rico entre en el Reino de Dios». Los que escuchaban dijeron: «Pero entonces, ¿quién podrá salvarse?». Jesús respondió: «Lo que es imposible para los hombres, es posible para Dios».

miércoles, 23 de noviembre de 2016

Vizită pastorală a PS Virgil la Madrid



Cu binecuvântarea Preafericirii Sale Arhiepiscop şi Cardinal Lucian, Preasfinţia Sa Virgil Bercea, Episcop de Oradea Mare, a participat în perioada 19-20 noiembrie la întâlnirea preoţilor greco-catolici din Spania.

Reuniunea a fost organizată de către Părintele protopop Vasile Buda, prin buna colaborare a credincioşilor din parohia „Botezul Domnului”, cât şi a preoţilor care păstoresc cu mult zel comunităţile româneşti aflate departe de casă. Au participat: Pr. Daniel Lazăr - Parohia de Ciudad Real, Pr. Călin Băgăcian - Parohia de Leon, Pr. Claudiu Sferle - Parohia de Calahorra, Pr. Radu Bokor - Parohia de Alicante, Pr. Sorin Catrinescu - Parohia de Granada, Pr. Gheorghe Boroş - Parohia de Almeria, Pr. Ionică Cozmuţă - Parohia de Palma de Mallorca, Pr. Conf. Dr. Horică Pop din Oradea şi gazda evenimentului, Pr. Dr. Vasile Buda.

Sâmbătă, 19 noiembrie, în salonul de reuniuni al Hotelului Holiday Inn Madrid a avut loc şedinţa preoţilor, prezidată de Preasfinţia Sa. Întâlnirea a fost un prilej de reflecţie teologică, spirituală, catehetică şi de aprofundare a comuniunii dintre slujitori, precum şi a unei pastorale coerente în afara graniţelor ţării. S-au luat în discuţie problemele întâmpinate în pastoraţie, a spaţiilor de slujire, deschiderea de noi parohii şi asociaţii, dar şi de relaţiile cu autorităţile, care sunt pozitive şi constructive.

Duminică, 20 noiembrie, s-a celebrat Dumnezeiasca Liturghie în prezenţa unei numeroase asistenţe formate de credincioşi români şi spanioli, şi reprezentanţi de seamă ai bisericii spaniole, Pr. Prof. Dr. Manuel Gonzalez, delegatul Eminenţei Sale, Cardinal Carlos Osoro, Arhiepiscop de Madrid, Pr. Prof. Francisco Sáez, şi Pr. Lucas Cano Reyes - Parohul Bisericii „Nuestra Señora de las Angustias”, unde comunitatea românească din Madrid şi-a început existenţa şi slujirea acum aproape opt ani.

Preasfinţia Sa Virgil Bercea a vorbit preoţilor şi credincioşilor despre păstrarea valorilor şi identităţii Bisericii noastre, cât şi despre deschiderea şi cultivarea relaţiilor cu Biserica locală, cu autorităţile de stat şi municipale.

Pentru merite deosebite au primit dreptul de a purta crucea pectorală: Pr. Prof. Dr. Manuel Gonzalez, Pr. Lucas Cano Reyes, Pr. Daniel Lazăr, Pr. Gheorghe Boroş, Pr. Ionică Cozmuţă, Pr. Sorin Catrinescu şi Pr. Drd. Iosif Dumea, din Arhiepiscopia Bucureştilor.

Din partea Ambasadei Române au participat Domnul Ministru Plenipotenţiar Florian Grozea, Domnii Adina şi Mihai Sârbu, reprezentând departamentul Relaţia cu comunitatea română.

La acest eveniment şi-a adus aportul şi Maestrul Dr. Radu Mureşan, lector universitar în cadrul Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, care a dirijat în mod magistral Corala „L’annuciazione-Bunavestire”, a Catedralei „Sfântul Nicolae” din Oradea.


Sursă: www.egco.ro

sábado, 19 de noviembre de 2016

El Papa de Roma Francisco crea Cardenal a nuestro Ordinario, Mons. Carlos Osoro


El Papa Francisco ha creado a 17 nuevos cardenales, 13 electores y 4 no electores, entre ellos al arzobispo de Madrid, monseñor Carlos Osoro, durante la ceremonia que se celebró en la Basílica de San Pedro del Vaticano y en la víspera de la clausura del Jubileo Extraordinario de la Misericordia.

Además del ya cardenal Osoro, en la lista de los nuevos cardenales que ahora formarán parte del Colegio Cardenalicio están el arzobispo de Mérida (Venezuela), Baltazar Enrique Porras Cardozo, el arzobispo de Tlalnepantla (México), Carlos Aguiar Retes; y el arzobispo de Brasilia (Brasil), Sérgio da Rocha.

La ceremonia ha comenzado con el saludo del primero de los nuevos cardenales, el nuncio apostólico (diplomático vaticano) en Siria, Mario Zenari, que refirió al pontífice unas palabras de agradecimiento.

Posteriormente, el Papa ha pronunciado una homilía en la que ha criticado la indiferencia y ha pedido a los nuevos purpurados que "sean misericordiosos".

"La elección, en vez de mantenerlos en lo alto del monte, en su cumbre, los lleva al corazón de la multitud, los pone en medio de sus tormentos, en el llano de sus vidas. (...) Amen, hagan el bien, bendigan y rueguen", ha dicho el Pontífice.

Francisco ha afirmado que estas son acciones que se realizan fácilmente con los amigos o las personas cercanas pero ha recalcado que también hay que ponerlas en práctica con los que ha llamado "enemigos".

"Amen a sus enemigos, hagan el bien a los que los odian, bendigan a los que los maldicen, rueguen por los que los difaman", ha pedido el Santo Padre.

Francisco ha lamentado que la época actual se caracteriza "por fuertes cuestionamientos e interrogantes a escala mundial" y ha criticado que en las sociedades contemporáneas exista "la polarización y la exclusión como única forma posible de resolver los conflictos".

En este sentido, se ha referido a los inmigrantes y refugiados para subrayar que con frecuencia "se convierte en una amenaza".

"Posee el estado de enemigo. Enemigo por venir de una tierra lejana o por tener otras costumbres. Enemigo por su color de piel, por su idioma o su condición social, enemigo por pensar diferente e inclusive por tener otra fe", ha sostenido el Papa.

El Pontífice ha rechazado la indiferencia al prójimo, así como "el virus de la polarización y la enemistad se nos cuela en nuestras formas de pensar, de sentir y de actuar".

Y ha traslado este mensaje a los nuevos cardenales para que ayuden con su labor a fomentar la fraternidad: "Venimos de tierras lejanas, tenemos diferentes costumbres, color de piel, idiomas y condición social; pensamos distinto e incluso celebramos la fe con ritos diversos. Y nada de esto nos hace enemigos, al contrario, es una de nuestras mayores riquezas".


Fuente: COPE

Duminica 26 dR (a Bogatului căruia i-a rodit ţarina) / Domingo 26º después de Pentecostés (del Rico insensato)




Ef 5,8-19: Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos". Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre,

Lc 12,16-21: Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.


Ef 5,8-19: Antes, ustedes eran tinieblas, pero ahora son luz en el Señor. Vivan como hijos de la luz. Ahora bien, el fruto de la luz es la bondad, la justicia y la verdad. Sepan discernir lo que agrada al Señor, y no participen de las obras estériles de las tinieblas; al contrario, pónganlas en evidencia. Es verdad que resulta vergonzoso aun mencionar las cosas que esa gente hace ocultamente. Pero cuando se las pone de manifiesto, aparecen iluminadas por la luz, porque todo lo que se pone de manifiesto es luz. Por eso se dice: "Despiértate, tú que duermes, levántate de entre los muertos, y Cristo te iluminará". Cuiden mucho su conducta y no procedan como necios, sino como personas sensatas que saben aprovechar bien el momento presente, porque estos tiempos son malos. No sean irresponsables, sino traten de saber cuál es la voluntad del Señor. No abusen del vino que lleva al libertinaje; más bien, llénense del Espíritu Santo. Cuando se reúnan, reciten salmos, himnos y cantos espirituales, cantando y celebrando al Señor de todo corazón.

Lc 12,16-21: Les dijo entonces una parábola: «Había un hombre rico, cuyas tierras habían producido mucho, y se preguntaba a sí mismo "¿Qué voy a hacer? No tengo dónde guardar mi cosecha". Después pensó: "Voy a hacer esto: demoleré mis graneros, construiré otros más grandes y amontonaré allí todo mi trigo y mis bienes, y diré a mi alma: Alma mía, tienes bienes almacenados para muchos años; descansa, como, bebe y date buena vida". Pero Dios le dijo: "Insensato, esta misma noche vas a morir. ¿Y para quién será lo que has amontonado?". Esto es lo que sucede al que acumula riquezas para sí, y no es rico a los ojos de Dios».

sábado, 12 de noviembre de 2016

Duminica 25 dR (a Samarineanului milostiv) / Domingo 25º después de Pentecostés (del Buen Samaritano)



Ef 4,1-7: De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.

Lc 10,25-37: Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Isus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Isus: Şi cine este aproapele meu? Iar Isus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Isus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.


Ef 4,1-7: Yo, que estoy preso por el Señor, los exhorto a comportarse de una manera digna de la vocación que han recibido. Con mucha humildad, mansedumbre y paciencia, sopórtense mutuamente por amor. Traten de conservar la unidad del Espíritu mediante el vínculo de la paz. Hay un solo Cuerpo y un solo Espíritu, así como hay una misma esperanza, a la que ustedes han sido llamados, de acuerdo con la vocación recibida. Hay un solo Señor, una sola fe, un solo bautismo. Hay un solo Dios y Padre de todos, que está sobre todos, lo penetra todo y está en todos. Sin embargo, cada uno de nosotros ha recibido su propio don, en la medida que Cristo los ha distribuido.

Lc 10,25-37: Y entonces, un doctor de la Ley se levantó y le preguntó para ponerlo a prueba: «Maestro, ¿qué tengo que hacer para heredar la Vida eterna?». Jesús le preguntó a su vez: «¿Qué está escrito en la Ley? ¿Qué lees en ella?». El le respondió: «Amarás al Señor, tu Dios, con todo tu corazón, con toda tu alma, con todas tus fuerzas y con todo tu espíritu, y a tu prójimo como a ti mismo». «Has respondido exactamente, le dijo Jesús; obra así y alcanzarás la vida». Pero el doctor de la Ley, para justificar su intervención, le hizo esta pregunta: «¿Y quién es mi prójimo?». Jesús volvió a tomar la palabra y le respondió: «Un hombre bajaba de Jerusalén a Jericó y cayó en manos de unos ladrones, que lo despojaron de todo, lo hirieron y se fueron, dejándolo medio muerto. Casualmente bajaba por el mismo camino un sacerdote: lo vio y siguió de largo. También pasó por allí un levita: lo vio y siguió su camino. Pero un samaritano que viajaba por allí, al pasar junto a él, lo vio y se conmovió. Entonces se acercó y vendó sus heridas, cubriéndolas con aceite y vino; después lo puso sobre su propia montura, lo condujo a un albergue y se encargó de cuidarlo. Al día siguiente, sacó dos denarios y se los dio al dueño del albergue, diciéndole: "Cuídalo, y lo que gastes de más, te lo pagaré al volver". ¿Cuál de los tres te parece que se portó como prójimo del hombre asaltado por los ladrones?». «El que tuvo compasión de él», le respondió el doctor. Y Jesús le dijo: «Ve, y procede tú de la misma manera».

sábado, 5 de noviembre de 2016

Duminica 24 dR (a Învierii fiicei lui Iair) / Domingo 24º después de Pentecostés (de la Resurrección de la hija de Jairo)



Ef 2,14-22: Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două - una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii,  Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea,  Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia.  Şi, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape;  Că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh.  Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu,  Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Isus Hristos.  Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul,  În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.

Lc 8,41-56: Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Isus, Îl ruga să intre în casa Lui,  Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau.  Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată,  Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.  Şi a zis Isus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?  Iar Isus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine.  Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată.  Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.  Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul.  Dar Isus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi.  Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă.  Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme.  Şi râdeau de El, ştiind că a murit.  Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!  Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce.  Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.


Ef 2,14-22: Porque Cristo es nuestra paz; él ha unido a los dos pueblos en uno solo, derribando el muro de enemistad que los separaba, y aboliendo en su propia carne la Ley con sus mandamientos y prescripciones. Así creó con los dos pueblos un solo Hombre nuevo en su propia persona, restableciendo la paz, y los reconcilió con Dios en un solo Cuerpo, por medio de la cruz, destruyendo la enemistad en su persona. Y él vino a proclamar la Buena Noticia de la paz, paz para ustedes, que estaban lejos, paz también para aquellos que estaban cerca. Porque por medio de Cristo, todos sin distinción tenemos acceso al Padre, en un mismo Espíritu. Por lo tanto, ustedes ya no son extranjeros ni huéspedes, sino conciudadanos de los santos y miembros de la familia de Dios. Ustedes están edificados sobre los apóstoles y los profetas, que son los cimientos, mientras que la piedra angular es el mismo Jesucristo. En él, todo el edificio, bien trabado, va creciendo para constituir un templo santo en el Señor. En él, también ustedes son incorporados al edificio, para llegar a ser una morada de Dios en el Espíritu.

Lc 8,41-56: De pronto, se presentó un hombre llamado Jairo, que era jefe de la sinagoga, y cayendo a los pies de Jesús, le suplicó que fuera a su casa, porque su única hija, que tenía unos doce años, se estaba muriendo. Mientras iba, la multitud lo apretaba hasta sofocarlo. Una mujer que padecía de hemorragias desde hacía doce años y a quien nadie había podido curar, se acercó por detrás y tocó los flecos de su manto; inmediatamente cesó la hemorragia. Jesús preguntó: «¿Quién me ha tocado?». Como todos lo negaban, Pedro y sus compañeros le dijeron: «Maestro, es la multitud que te está apretujando».  Pero Jesús respondió: «Alguien me ha tocado, porque he sentido que una fuerza salía de mí». Al verse descubierta, la mujer se acercó temblando, y echándose a sus pies, contó delante de todos por qué lo había tocado y cómo fue curada instantáneamente. Jesús le dijo entonces: «Hija, tu fe te ha salvado, vete en paz». Todavía estaba hablando, cuando llegó alguien de la casa del jefe de sinagoga y le dijo: «Tu hija ha muerto, no molestes más al Maestro». Pero Jesús, que había oído, respondió: «No temas, basta que creas y se salvará». Cuando llegó a la casa no permitió que nadie entrara con él, sino Pedro, Juan y Santiago, junto con el padre y la madre de la niña. Todos lloraban y se lamentaban. «No lloren, dijo Jesús, no está muerta, sino que duerme». Y se burlaban de él, porque sabían que la niña estaba muerta. Pero Jesús la tomó de la mano y la llamó, diciendo: «Niña, levántate». Ella recuperó el aliento y se levantó en el acto. Después Jesús ordenó que le dieran de comer. Sus padres se quedaron asombrados, pero él les prohibió contar lo que había sucedido.