sábado, 26 de abril de 2014

DUMINICA 2 DUPĂ PAŞTI (a Tomii) / DOMINGO 2º DESPUÉS DE PASCUA (de Tomás)




Fap 5,12-20: Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor, şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon.  Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda.  Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei,  Încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei.  Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau.  Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de pizmă.  Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au băgat în temniţa obştească.  Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei şi, scoţându-i, le-a zis:  Mergeţi şi, stând, grăiţi poporului în templu toate cuvintele vieţii acesteia.

Io 20,19-31: Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Isus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!  Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.  Şi Isus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.  Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;  Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.  Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus.  Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.  Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Isus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!  Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.  A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!  Isus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!  Deci şi alte multe minuni a făcut Isus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.  Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.


Hech 5,12-20: Los Apóstoles hacían muchos signos y prodigios en el pueblo. Todos solían congregarse unidos en un mismo espíritu, bajo el pórtico de Salomón, pero ningún otro se atrevía a unirse al grupo de los Apóstoles, aunque el pueblo hablaba muy bien de ellos. Aumentaba cada vez más el número de los que creían en el Señor, tanto hombres como mujeres. Y hasta sacaban a los enfermos a las calles, poniéndolos en catres y camillas, para que cuando Pedro pasara, por lo menos su sombra cubriera a alguno de ellos. La multitud acudía también de las ciudades vecinas a Jerusalén, trayendo enfermos o poseídos por espíritus impuros, y todos quedaban curados. Intervino entonces el Sumo Sacerdote con todos sus partidarios, los de la secta de los saduceos. Llenos de envidia, hicieron arrestar a los Apóstoles y los enviaron a la prisión pública. Pero durante la noche, el Angel del Señor abrió las puertas de la prisión y los hizo salir. Luego les dijo: «Vayan al Templo y anuncien al pueblo todo lo que se refiere a esta nueva Vida».

Jn 20,19-31: Al atardecer de ese mismo día, el primero de la semana, estando cerradas las puertas del lugar donde se encontraban los discípulos, por temor a los judíos, llegó Jesús y poniéndose en medio de ellos, les dijo: «¡La paz esté con ustedes!». Mientras decía esto, les mostró sus manos y su costado. Los discípulos se llenaron de alegría cuando vieron al Señor. Jesús les dijo de nuevo: «¡La paz esté con ustedes! Como el Padre me envió a mí, yo también los envío a ustedes» Al decirles esto, sopló sobre ellos y añadió «Reciban al Espíritu Santo. Los pecados serán perdonados a los que ustedes se los perdonen, y serán retenidos a los que ustedes se los retengan». Tomás, uno de los Doce, de sobrenombre el Mellizo, no estaba con ellos cuando llegó Jesús. Los otros discípulos le dijeron: «¡Hemos visto al Señor!». El les respondió: «Si no veo la marca de los clavos en sus manos, si no pongo el dedo en el lugar de los clavos y la mano en su costado, no lo creeré». Ocho días más tarde, estaban de nuevo los discípulos reunidos en la casa, y estaba con ellos Tomás. Entonces apareció Jesús, estando cerradas las puertas, se puso en medio de ellos y les dijo: «¡La paz esté con ustedes!». Luego dijo a Tomás: «Trae aquí tu dedo: aquí están mis manos. Acerca tu mano: Métela en mi costado. En adelante no seas incrédulo, sino hombre de fe». Tomas respondió: «¡Señor mío y Dios mío!» Jesús le dijo: «Ahora crees, porque me has visto. ¡Felices los que creen sin haber visto!». Jesús realizó además muchos otros signos en presencia de sus discípulos, que no se encuentran relatados en este Libro. Estos han sido escritos para que ustedes crean que Jesús es el Mesías, el Hijo de Dios, y creyendo, tengan Vida en su Nombre.

lunes, 21 de abril de 2014

Pastorala de Paști a PF Lucian




Lucian Cardinal Mureşan


prin harul şi mila Bunului Dumnezeu,
Arhiepiscop şi Mitropolit
al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş,
Arhiepiscop Major
al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,
în deplină comuniune de credinţă
cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei



Onoratului cler împreună slujitor,


cuvioşilor călugări şi călugăriţe,
iubiţilor credincioşi greco-catolici
şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu



Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,


Cântarea Sărbătorii centrale a anului liturgic ne umple din nou sufletul: "Cristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le". Minunatul salut creştin este din nou actual: "Cristos a înviat!" "Adevărat a înviat!". Mesajul Îngerului răsună încă o dată pentru noi: "A înviat! Nu este aici!".

Toate acestea, dimpreună cu atâtea alte frumoase rugăciuni, celebrări, simboluri, împodobesc perioada Sărbătorii Învierii Domnului şi sunt pentru noi tot atâtea înnoite apeluri la o deşteptare spirituală. Fiindcă, trebuie să recunoaştem, trăim o mare parte a vieţii ca şi cum nu am crede în Înviere. Bucuria explozivă a acestui eveniment, care a făcut ca doisprezece oameni, pe urmele Maestrului lor, să transforme, să transfigureze întreagă lumea, nu ne însufleţeşte prea des. Pacea unora, care ştiu că şi-au pus încrederea lor în Cel ce a biruit moartea, nu stăpâneşte prea de multe ori sufletele noastre.

Şi atunci, Paştele celebrat în fiecare an e o revigorare spirituală, menită să ne scoată din toropeală şi să ne treacă din starea de "căldicei" la aceea de ruguri aprinse, capabile să inflameze întreaga lume de dragoste şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu.

Nu ajunge să participăm la bucuria din noaptea Învierii, doar cu o lumânare aprinsă în mână, mai mult sau mai puţin în interiorul bisericii, să răspundem preotului care trece prin mijlocul nostru: "Adevărat a înviat!" şi să luăm la sfârşit din bucatele sfinţite cu această ocazie, pentru a ne întoarce mai apoi la vieţile noastre de dinainte. Deoarece, în cazul acesta, e ca şi cum am răspunde la fel ca grecii din Agora în faţa vestirii lui Paul: "Despre asta te vom asculta o altă dată". Cu alte cuvinte, nu ajunge să fim doar "informaţi" că un eveniment cu totul excepţional a avut loc.

O vedem pe Maria Magdalena care merge la mormânt. Îi vedem pe Petru şi pe Ioan care fug înspre locul îngropării. Fiindcă Paştele înseamnă "trecere", "ieşire". Ieşire din casele noastre, ieşire din robia noastră, ieşire din banalitatea vieţilor noastre înspre Viaţa cea adevărată pe care Isus ne-o dăruieşte. Iar mormântul, nici măcar el nu mai e un punct final, ci un punct de plecare. Locul care simboliza moartea şi sfârşitul tuturor speranţelor umane este transformat de Fiul lui Dumnezeu în uşă de trecere într-un nou început. În acest sens ne aminteşte Sfântul Ioan Gură de Aur că se tem de moarte doar cei ce nu cred în Înviere.

Nici unul dintre ucenici nu se opreşte la mormânt, ci toţi pleacă de la mormânt pe drumul care îi duce înspre Isus cel înviat. Se întorc în Galilea, acolo unde totul a început, la cotidianul vieţii lor, însă pe o altă cale, la fel ca magii din Betleem. O cale plină de prezenţa mântuitoare a Învierii. În vieţile lor au acum posibilitatea de a-L întâlni pe Cel Înviat. Iar Acesta le arată semnele cuielor şi coasta străpunsă, semne ale morţii, şi le spune: "Bucuraţi-vă!" Fiul lui Dumnezeu transformă moartea şi simbolurile ei în motiv de bucurie, de pace şi de speranţă: "Nu vă temeţi!". Iar atunci când semnele suferinţei şi ale morţii sunt prezente şi în vieţile noastre, Isus ne spune şi nouă: "Pace vouă!"



Iubiţi credincioşi,

Avem câteodată ideea că a sărbători Paştele este ca şi cum doar ne-am aduce aminte că odată, când va veni vremea noastră, moartea nu va mai reprezenta sfârşitul existenţei noastre. Învierea e mult mai mult decât atât: e o proclamare a acestei victorii încă din timpul vieţii noastre. A sărbători Paştele înseamnă a-L urma pe Isus Cel Înviat înspre Tatăl, în fiecare clipă. Atunci când Maria Magdalena la mormânt întinde mâna înspre al ei drag Rabbuni, acesta îi spune: "Nu mă atinge fiindcă nu m-am suit la Tatăl". E ca şi cum i-ar spune: "Nu ne oprim aici, nu aici este sfârşitul drumului". Cea împreună cu apostolii este pe undeva la fel ca Petru, care pe muntele Schimbării la Faţă îi spune Mântuitorului: "Bine ne este nouă aici. Să facem trei corturi". Petru ar vrea să eternizeze acel special moment de comuniune cu Isus. La fel şi Maria Magdalena. Însă Fiul lui Dumnezeu vrea să ne conducă împreună cu El înspre Tatăl, acolo unde, în mod tainic, intrăm în cercul de iubire şi comuniune al Sfintei Treimi.

De aceea, a trăi Învierea nu e ca şi cum am învăţa o lecţie şi am încerca să o aplicăm în viaţa noastră. Nu e ca şi o tehnică pe care să o învăţăm de la Isus, pentru a ne descurca mai apoi cu viaţa noastră. Este mai degrabă o continuă ieşire din viaţa noastră, în lumina Învierii, înspre Tatăl. Suferinţele sunt cu adevărat oribile atunci când le trăim singuri. Însă Dumnezeu dă tot timpul la o parte piatra de la uşa mormintelor din viaţa noastră şi ne deschide calea înspre El. Suntem datori să lăsăm acolo giulgiul rănilor noastre, cuiele şi spinii ce ne străpung sufletele şi să ieşim înspre Tatăl. Vom rămâne cu semnele suferinţei şi cu găurile lăsate de cuie. Însă prin ele va răzbate de acum în viaţa noastră lumina Învierii. Acesta este şi motivul pentru care Isus Înviat nu rămâne pe acest pământ ci merge spre Tatăl: ne arată că viaţa noastră şi destinele noastre nu se opresc aici. Aici rămân doar semnele suferinţei, aici rămân mormintele; însă ele ne-au fost deschise de Isus şi putem astfel trece mai departe înspre Ierusalimul ceresc.

De aceea, la ce ne folosesc Paştele, dacă noi continuăm să trăim ca şi cum totul s-ar termina aici? La ce ne foloseşte Învierea, dacă noi tratăm bucuriile, plăcerile şi realităţile acestei lumi ca şi cum ele ar fi eterne? La ce ne foloseşte Sărbătoarea de astăzi, dacă viaţa noastră de credinţă nu este altceva decât un fel de "glazură" spirituală pentru o viaţa similară cu aceea a celor ce nu cred?

Lumina Învierii ne dă puterea, aşa cum spune Isus, să călcăm peste şerpi şi peste scorpii fără a fi vătămaţi. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că răutăţile şi suferinţele acestei lumi nu ne mai pot ucide, fiindcă noi suntem deja plecaţi. Trăim în lume ca şi cum nu am fi aici. Pentru noi, teatrul acestei lumi s-a încheiat. Suntem liberi şi de bucuriile şi de răutăţile acestei lumi. Trecem prin această lume, pe urmele lui Isus, înspre Tatăl. Ne bucurăm de lucrurile acestei lumi fără a le absolutiza şi suferim răutăţile ei fără a fi zdrobiţi; ştiind că totul trece, odată cu continua noastră trecere, din zi în zi, din an în an, înspre minunata zi în care Îngerul va rosti: "Timpul nu mai este!"



Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

Sunt atâţia oameni care au lăsat să strălucească lumina, bucuria şi pacea învierii din chiar paturile lor de suferinţă. Şi sunt atâţia alţii, sănătoşi, care trăiesc ca paralizaţi, ca morţi, fiindcă nu ştiu să trăiască Paştile pe urmele Mântuitorului. Dacă alegem să ne blocăm în această lume, urmându-ne doar pe noi înşine şi dorinţele noastre, atunci când lumea aceasta se va sfârşi, vom avea şi noi acelaşi destin. Sfântul Părinte Papa Francisc însă, ne îndeamnă să ieşim din amorţeală: "Paştele reprezintă exodul, trecerea omului din robia păcatului, de la rău, la libertatea dragostei şi la bine. Oamenii trebuie să treacă şi acum prin acest exod, trebuie să traverseze acest deşert! Este vorba în special despre deşertul care este în inima oamenilor atunci când lipseşte iubirea de Dumnezeu şi de aproapele."

Aş dori să Vă invit şi eu să trăim împreună această Sărbătoare a Învierii Domnului, ca şi cum ar fi prima din viaţa noastră. Trăirea să nu se rezume la lucrurile şi la obiceiurile externe, ci pornind de la ele, să ajungă în inima noastră. Bucuria şi lumina să nu fie prezente doar în mesajele şi felicitările pe care le transmitem, ci să se nască în sufletele noastre. Isus, cel ce poartă semnele biruinţei, să nu rămână la biserică în noaptea Învierii, ci să intre în vieţile noastre, în casele noastre, în existenţa de fiecare zi. Ascultaţi vocea Lui, căutaţi-L şi urmaţi-L! Veţi primi în dar o pace pe care nimeni şi nimic nu va putea să v-o răpească. Atât de mulţi au reuşit. Încercaţi şi voi! Nu vă temeţi!

Acestea dorindu-Vi-le tuturor şi fiecăruia în parte, Vă asigur pe toţi de rugăciunea mea şi de arhiereasca binecuvântare.

Tuturor, dimpreună cu Preasfinţiile Lor Episcopii Claudiu şi Mihai, Vă dorim Sărbători sfinte şi binecuvântate, alese haruri cereşti şi bucurie deplină în Domnul Isus Cel înviat din morţi.



Cristos a înviat!


Adevărat a înviat!



† Lucian Cardinal Mureşan


Arhiepiscop şi Mitropolit

Arhiepiscop Major

Dată în Blaj, la 20 Aprilie,
Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos
Anul Domnului 2014

martes, 1 de abril de 2014

Sinaxar pentru luna Aprilie (Prier) / Calendario para el mes de abril



1          Cuv. Maria Egipteanca (sec. V-VI) / Ven. María Egipcíaca (s. V-VI)

2          Cuv. Tit Taumaturgul / Ven. Tito el Taumaturgo

3            Nichita Mărturisitorul (†824) / Nicetas el Confesor (†824)              

4          Sf. m. Teodul şi Agatopod (sec. IV); cuv. Gheorghe şi Iosif Imnograful (†886) / SS. Teódulo y Agatópodo, mm. (s. IV); Ven. Jorge y José el Himnógrafo (†886)

5          Sf. m. Claudiu, Diodor, Victor, Victorin, Papia, Nichifor şi Serapion (sec. III) / SS. Claudio, Diodoro, Víctor, Victorino, Papías, Nicéforo y Serapión, mm. (s. III)

6          Sf. aep. Eutichie (†582); Sf. ep. m. Irineu de Sirmium (†304) / S. Eutiquio, arz. (†582); S. Ireneo de Sirmio, ob. y m. (†304)

7          Cuv. ep. Gheorghe Mărturisitorul şi m. Caliopie (†304) / Ven. Jorge el Confesor y Caliopio, m. (†304)             

8          Sf. ap. Irodion, Agab, Ruf, Asincrit, Flegon şi Hermas apostoli din cei 70 (sec. I); Sf. pp. Celestin (†432) / SS. Herodio, Ágabo, Rufo, Asíncrito, Flegón y Hermas, de los 70 Apóstoles (s. I); S. Celestino, pp. (†432)                       

9          Sf. m. Eupsihie din Cezareea (†362) / S. Eupsiquio de Cesarea, m. (†362)             

10       Sf. m. Terentie, Maxim, Macarie, Pompei, African şi cei împreună cu ei (sec. III) [Sf.Gemma Galgani (†1903)] / SS. Terencio, Máximo, Macario, Pompeyo, Africano y compañeros, mm. (s. III) [Sta. Gema Galgani (†1903)]              

11        Sf. ep. m. Antipa al Pergamului (sec. I)/ S. Antipas de Pérgamo, ob. y m. (s. I)

12        Sf. ep. Vasile de Parion (sec. VIII) şi Sf. Sava de la Buzău (†372) / SS. Basilio de Parión (s. VIII) y Sabas de Buzău (†372)                       

13        Sf. pp. m. Martin (†655) / S. Martín, pp. (†655)                       

14        Sf. ap. Aristarh, Pud şi Trofim apostoli din cei 70 (sec. I) / SS. Aristarco, Pudo y Trófimo, de los 70 Apóstoles (s. I)                

15        Sf. m. Crescent / S. Crescente, m.                       

16        Sf. m. Agapia, Irina şi Hionia (sec. VI) / SS. Agapia, Irene y Jonia, mm. (s. VI)              

17        Sf. ep. m. Simeon şi cei împreună cu el (†341); cuv. ep. Acachie (sec. III); Sf. pp. Agapet (†536) / S. Simeón, ob., y compañeros (†341); Ven. Acacio, ob. (s. III); S. Agapito, pp. (†536) 

18        Cuv. Ioan (sec. IX) / Ven. Juan (s. IX)            

19        Sf. pr. m. Pafnutie (sec. IV); cuv. Ioan Paleolavritul (sec. VI) / S. Pafnucio, pr. y m. (s. IV); Ven. Juan el Paleolaurita (s. VI)           

20       Cuv. Teodor Trihina (sec. V); Sf. Teotim de Tomis (sec. IV-V) / Ven. Teodoro Trihina (s. V); S. Teótimo de Tomis (s. IV-V)                       

21        Sf. ep. m. Ianuarie şi cei împreună cu el (sec. IV); Sf. pr. m. Teodor din Perga Pamfiliei / S. Jenaro, ob., y compañeros (s. IV); S. Teodoro de Perga Panfilia, pr. y m.

22       Cuv. m. Teodor (†613) / Ven. Teodoro, m. († 613)           

23       (†) Sf. Mare Mucenic Gheorghe (†303) / (†) S. Jorge el Megalomártir (†303)

24       Sf. m. Sava Stratilat (sec. IV); cuv. Elisabeta Taumaturga / S. Sabas el General, m. (s. IV); Ven. Isabel la Taumaturga.            

25       Sf. ap. şi ev. Marcu / S. Marcos, ap. y ev.                    

26       Sf. ep. m. Vasile al Amasiei (†322) / S. Basilio de Amasea, m. (†322)              

27        ☼Sf. ep. m. Simeon, rudenia Domnului (†107) / ☼S. Simeón el pariente del Señor, ob. y m. (†107)                 

28       Sf. ap. Iason şi Sosipatru, din cei 70 (sec. I); Sf. m. Dada, Maxim şi Quintilian (sec. IV) / SS. Jasón y Sosipatro, de los 70 Apóstoles (s. I); SS. Dadas, Máximo y Quintiliano, mm. (s. IV)   

29       Sf. 9 m. din Cizic (†322); cuv. Memnon Taumaturgul [Sf. Ecaterina de Siena, patroana Europei (†1380)] / 9 Santos Mártires de Cícico (†322); Ven. Memnón el Taumaturgo [Sta. Catalina de Siena, patrona de Europa (†1380)]                     

30       * Sf. ap. m. Iacob cel Mare, ocrotitorul Spaniei (†42) / * Santiago el Mayor, ap. y m., patrono de España (†42)