viernes, 25 de octubre de 2013

26/10 - (+) Sf. m. Dumitru, izvorâtorul de mir / S. Demetrio el Mirobleta, m.

Sfântul Dimitrie a trăit la Tesalonic (Salonic, în Grecia de azi) în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305). Provenea din una din cele mai nobile familii din Macedonia şi era admirat de toţi, nu doar pentru nobleţea şi frumuseţea lui exterioară, ci şi pentru virtuţile sale, pentru înţelepciunea şi bunătatea sa.

Încă din tinereţe a devenit strateg şi specialist în arta militară, aşa încât în ciuda vârstei lui, a fost numit general al armatelor Tesaliei şi proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei şi al Macedoniei. Toate aceste onoruri nu l-au făcut pe Dimitrie să piardă din vedere lucrurile cele mai importante, şi anume cele legate de mântuirea sufletului. Fiind dintru început evlavios şi învăţător al credinţei în Iisus Hristos, îşi petrecea o bună parte a fiecărei zile cu învăţarea şi interpretarea învăţăturii lui Hristos, în public şi fără să se ascundă, aşa încât mulţi păgâni din Tesalonic şi din regiune s-au convertit la creştinism, în ciuda persecuţiilor pornite de împărat împotriva creştinilor.

Biruitor în războiul contra sciţilor, în drum spre Roma, Cezarul Galerius s-a oprit la Tesalonic pentru a fi aclamat de popor şi a sacrifica zeilor. Câţiva păgâni invidioşi din oraş au profitat de această ocazie pentru a se plânge împăratului şi a-l denunţa pe Dimitrie că este creştin. Mânia împăratului a devenit repede furie, când a aflat că Dimitrie nu doar era ucenic credincios al lui Hristos, dar şi predica public credinţa creştină. Deci a poruncit împăratul să fie prins sfântul şi să fie pus într-o temniţă umedă din subsolul unei băi publice.

Şi lăudându-se împăratul cu un om al lui ce-l chema Lie şi îndemnând pe oamenii cetăţii sa iasă să se lupte cu el - căci întrecea acesta pe toţi cei de vârsta lui la mărimea trupului şi la putere -, un oarecare tânăr creştin, pe nume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie în temniţă, îi zise: "Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie. Roagă-te pentru mine". Iar sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: "Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi". Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie şi-i puse semeţia lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul ruşinându-se, s-a mâhnit şi s-a mâniat. Şi fiindcă s-a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostaşi şi le-a poruncit să-l străpungă cu suliţele pe sfântul în temniţă, pentru că a fost pricina morţii lui Lie. Şi făcându-se aceasta, îndată marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni şi uimitoare tămăduiri. Apoi, din porunca împăratului s-a tăiat şi capul lui Nestor (pomenirea Sfântului Nestor se face la 27 octombrie).

LECTURILE SFINTEI LITURGHII

2 Tim 2,1-10: Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Isus,  Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii.  Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Isus.  Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste.  Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului.  Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi din roade.  Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate.  Adu-ţi aminte de Isus Hristos, Care a înviat din morţi, din neamul lui David, după Evanghelia mea,  Pentru Care sufăr până şi lanţuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă.  De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Isus şi de slava veşnică.

Io 15,17-16,2: Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.  Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.  Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.  Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.  Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.  De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.  Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.  De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.  Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept".  Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.  Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine.  Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi.  Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.
San Demetrio vivió en Tesalónica (actualmente Salónica, en Grecia) en tiempos de los emperadores Diocleciano y Maximiano (284-305). Provenía de una de las más nobles familias de Macedonia y era admirado por todos, no solo por su nobleza y por su apostura exterior, sino también por sus virtudes, por su inteligencia y su bondad.

Ya desde joven se hizo estratega y especialista en el arte militar, de modo que, a pesar de su edad, fue nombrado general del ejército de Tesalia y procónsul de Grecia por Maximiano Galerio, César de Grecia y Macedonia. Todos estos honores no hicieron que Demetrio perdiera de vista las cosas más importantes: las relacionadas con la salvación del alma. Al ser desde siempre piadoso y estudioso de la doctrina de Jesucristo, pasaba una buena parte del día estudiando e interpretando las enseñanzas de Cristo de manera pública, sin ocultarse, tanto que muchos paganos de Tesalónica y de la región se convirtieron al cristianismo a pesar de las persecuciones que el emperador decretó contra los cristianos.

Vencedor en la guerra contra los escitas, de camino hacia Roma, el César Galerio se presentó en Tesalónica para ser aclamado por el pueblo y para sacrificar a los dioses. Algunos paganos envidiosos de la ciudad aprovecharon esta ocasión para quejarse ante el emperador, y denunciaron a Demetrio como cristiano. La ira del emperador se convirtió rápidamente en furia cuando descubrió que Demetrio no solo era discípulo fiel de Cristo, sino que incluso predicaba en público la fe cristiana. Así pues, el emperador ordenó que el santo fuera apresado y lo mandó encerrar en una prisión húmeda en el subsuelo de un baño público.

Vanagloriándose el emperador de un hombre que se llamaba Lío y animando a los varones de la ciudad a luchar con él -pues superaba a todos los de su edad en estatura y en fuerza-, un joven cristiano, de nombre Néstor, se dirigió a San Demetrio en su prisión y le dijo: "Siervo de Dios, quiero luchar contra Lío. Reza por mí". El santo, haciéndole la señal de la Cruz sobre la frente, le replicó: "A Lío lo vencerás y de Cristo darás testimonio". Así, lleno de valor por estas palabras, Néstor se fue a luchar contra Lío, lo abatió y lo mató. El emperador, avergonzado, se afligió y se enojó sobremanera. Cuando supo que San Demetrio había sido el que había animado a Néstor, envió a unos soldados y les ordenó que atravesaran al santo en prisión con sus armas por haber sido el causante de la muerte de Lío. Así, el gran Demetrio entregó inmediatamente su espíritu a Dios y realizó muchos milagros y curaciones después de su muerte. Después, por orden del emperador, se le cortó la cabeza a Néstor (cuya memoria se celebra el 27 de octubre).

LECTURAS DE LA DIVINA LITURGIA

2 Tim 2,1-10: Tú, que eres mi hijo, fortalécete con la gracia de Cristo Jesús. Lo que oíste de mí y está corroborado por numerosos testigos, confíalo a hombres responsables que sean capaces de enseñar a otros. Comparte mis fatigas, como buen soldado de Jesucristo. El que está bajo las armas no se mezcla en los asuntos de la vida civil, para poder cumplir las órdenes de aquel que lo enroló. El atleta no recibe el premio si no lucha de acuerdo con las reglas. Y el labrador que trabaja duramente es el primero que tiene derecho a recoger los frutos. Piensa en lo que te digo, y el Señor, por su parte, te ayudará a comprenderlo todo. Acuérdate de Jesucristo, que resucitó de entre los muertos y es descendiente de David. Esta es la Buena Noticia que yo predico, por la cual sufro y estoy encadenado como un malhechor. Pero la palabra de Dios no está encadenada. Por eso soporto estas pruebas por amor a los elegidos, a fin de que ellos también alcancen la salvación que está en Cristo Jesús y participen de la gloria eterna.

Jn 15,17-16,2: Lo que yo les mando es que se amen los unos a los otros. Si el mundo los odia, sepan que antes me ha odiado a mí. Si ustedes fueran del mundo, el mundo los amaría como cosa suya. Pero como no son del mundo, sino que yo los elegí y los saqué de él, el mundo los odia. Acuérdense de lo que les dije: el servidor no es más grande que su señor. Si me persiguieron a mí, también los perseguirán a ustedes; si fueron fieles a mi palabra, también serán fieles a la de ustedes. Pero los tratarán así a causa de mi Nombre, porque no conocen al que me envió. Si yo hubiera venido ni les hubiera hablado, no tendrían pecado; pero ahora su pecado no tiene disculpa. El que me odia, odia también a mi Padre. Si yo no hubiera hecho entre ellos obras que ningún otro realizó, no tendrían pecado. Pero ahora las han visto, y sin embargo, me odian a mí y a mi Padre, para que se cumpla lo que está escrito en la Ley: Me han odiado sin motivo. Cuando venga el Paráclito que yo les enviaré desde el Padre, el Espíritu de la Verdad que proviene del Padre, él dará testimonio de mí. Y ustedes también dan testimonio, porque están conmigo desde el principio. Les he dicho esto para que no se escandalicen. Serán echados de las sinagogas, más aún, llegará la hora en que los mismos que les den muerte pensarán que tributan culto a Dios.